Restul vacanței și-au petrecut timpul învățând pentru examene, Ryan îi ajutase pe Cade și Harry la Poțiuni, pentru a își putea lua examenele și să înțeleagă mai bine materia. Nimeni din grupul lui Ryan nu îl avea la inimă pe profesor și multe dintre lucrurile despre Poțiuni pe care Ryan le știa erau de la tatăl său, probabil dacă nu ar fi fost le nu s-ar fi descurcat la fel de bine la Poțiuni. Gryffindor câștigaseră Cupa de Quddich, meciul final ținându-se imediat după ce au început din nou orele.

Iunie se apropia, astfel că zilele deveniseră cât se poate de senine, făcându-i pe toţi să nu se gândească decât la plimbări pe pajiştea din jurul castelului sau îndemnându-i să stea tolăniţi în iarba proaspătă, cu o cană mare alături, plină cu suc de dovleac, de la gheaţă. Poate şi la un joc cu Puahbile sau să se uite la calmarul gigant, care se ridica la suprafaţa lacului.

Dar nu era posibil aşa ceva. Examenele băteau la uşă şi, în loc să lenevească la aer curat, erau obligaţi să rămână în castel, chinuindu-şi minţile să se concentreze asupra vreunei materii, în timp ce adierea aerului de vară pătrundea prin ferestrele deschise. Ryan, putea să vadă cum Cedric Diggory  se pregătea pentru examene, dornic să ia cât mai multe NOV (Nivele Obişnuite de Vrăjitorie).

Cu toate că inima lui Ryan se făcea cât un purere de fiecare dată când îi vedea, nu putea pur și simplu să îl ignore, inima lui era prea mare pentru așa ceva. Știa că avea nevoie de ajutor la Poțiuni și că își dorea să ia cât mai multe NOV pentru a își face mândrul tatăl.  Într-o zi, după ce se întorcea de la masă, Ryan îl văzuse pe Cedric în camera comună cu cartea de Poțiuni în brațe părând foarte concentrat.

— Ai nevoie de ajutor? întrebă el și afisă zâmbet slab, ignorând complet durerea pe care o simțea în piept.

— Cred că mă descurc, spuse el și îi afișă un zâmbet, Mersi totuși, dacă am nevoie îți spun.

Ryan își scutură capul și se întorase pe călâie lăsându-și geanta jos, dorea să respire câteva minute până când trebuia să se pună la învățat la Ierbologie, împreună cu Cade, Chul și Jessica. Avea să fie mai mult, Chul și Jessica încercând să îi învețe pe băieți materia și să îi facă să înțeleagă diferența dintre frunzele paripenat compuse și imparipenat compuse. Era una dintre materiile pe care nu le putea înțelege sub nicio formă, adică voia să o învețe logic însă niciodată nu reușea și mereu tocea materia cu câteva săptămânii înainte de examen.

— Pregătit să auzim limbii străine pentru următoarele trei ore? întrebă Cade care intrase între timp în camera comună. 

— Am de ales? spuse Ryan își lăsă capul pe canapea, gest care îi făcuse pe Cedric și Cade să râdă.

— Oh, bună Cedric, spuse Cade care doar în acel moment în observase.

— Bună Cade, spor cu Ierbologia, spuse el și îi zâmbi întorcându-se la manualul de Poțiuni.

Biblioteca era cel mai probabil plină așa că știau că nu are rost să încerce să învețe acolo, așa că au luat loc la o masă lângă geam în camera comună a celor de la Hufflepuff. Jessica și Chul  au venit la scurt timp după, cu cărțile lor de Ierbologie și două zâmbete drăcești pe față. Ryan știa foarte bine că le plăcea materia însă probabil nu de asta aveau acele zâmbete pe față.

— Ascultă aici Potter, începuse Jessica care spuse atât de încet încât să fie auzită doar de ei, Suntem prieteni tăi cei mai bun, așa că nu începem la Ierbologie până nu ne spui ce se întâmplă de fapt între tine și Cedric.

— Nu vrem să te tragem de limbă foarte tare, continuă Chul, Însă de câteva luni toți îl eviții și să vede.

— Nu se întâmplă nimic, spuse Ryan, Acum câteva luni mi-a spus că vrea să fim doar prieteni și că se bucură că am rămas prieteni după sărut.

— Dar, tu ce vrei Ry? întrebă Cade cu blândețe.

Cade, până acum câteva luni îi plăcuse extrem de mult de Ryan, însă îi trecuse și chiar dacă i-ar fi plăcut în continuare își dorea să își vadă prietenul fericit. Cedric mințea cu faptul că dorea să fie doar prieteni, însă nu dorea să îi de-a speranțe false brunetului, pentru că probabil avea diferite motive pentru care spuse că își dorea să fie doar prieteni pentru moment.

— Sunt gay, spuse Ryan fără să îi răspundă lui Cade la întrebare, Am realizat asta, acum ceva vreme.

Era prima dată când spunea cu toată gura faptul că era gay, în rest spuse doar că crede. În adâncul lui mereu a știtut că îi plac doar băieți, însă a trebuie să realizeze asta și a fost nevoie de multă muncă de gândire să realizeze că nu i-a plăcut niciodată de o fată.

— Tot Ryan al nostru ești indiferent de orientare, da? spuse Chul și îi zâmbi.

— Da, idiotule, spuse Jessica și îi zâmbi, Nimic nu se schimbă între noi, ești în continuare cel mai bun prieten al nostru.

— Ry știi foarte bine că te susțin, spuse Cade, Dar tot nu mi-ai răspuns la întrebare.

 — Sincer, aș vrea să fiu împreună cu Cedric, însă el nu vrea asta.

 — Dacă Diggory nu vede ce iubit șmecher ai fi este pierderea lui, spuse Jessica, O să realizeze el mai târziu ce a pierdut.

***

Începură examenele și o tăcere neobișnuită se așternu în castel. Luni, cei din anul trei ieșiră livizi la față de la examenul de „Transfigurare", comparându-și răspunsurile și rezultatele, văitându-se de testele care li se dăduseră. Printre altele, aveau de transformat un ceainic într-o broască țestoasă! Hermione și Celestine i-au enervat atunci când au început să se plângă de faptul că broasca nu arăta cum trebuie.

— Nu vă mai faceți atâtea griji, cu siguranță veți lua punctaj maxim la asta, spuse Ryan iritat, ceea ce le făcu pe ele să tacă.

După un prânz luat în cea mai mare grabă, urma examenul la „Farmece". Hermione avusese dreptate. Într-adevăr, profesorul Flitwick le dădu Vraja Veseliei. Cade, probabil din cauza emoției, folosi vraja puțin cam tare pe Ryan, însă, după ce acesta își pierdu efectul, Ryan reuși să facă vraja fără probleme.

După acest examen, au plecat în camera comună a celor de la Hufflepuff, dar nu ca să doarmă, ci ca să repete pentru examenele care urmau. Toată lumea era extrem de concentrată pe aceste examene și nimeni nu vorbea, iar în camera comună era o liniște deplină.

Examenul la „Grija pentru creaturile magice" se dovedi a fi printre cele mai ușoare. Le dăduse fiecăruia în grijă câte un tub cu Trirâme proaspete. Ca să treacă examenul, trebuiau doar să aibă grijă ca după o oră Trirâmele să fie încă în viață. Și, cum Trirâmele se dezvoltau cel mai bine dacă erau lăsate în legea lor, acela fu cel mai ușor examen.

După-amiaza, avu loc examenul la „Poțiuni", care se dovedi a fi unul dintre examenele la care Ryan se descurca cel mai bine. Au avut de preparat Decoctul Confuziei, o poțiune care multora le-a dat bătăi de cap, însă Ryan reuși să o facă fără probleme. Apoi, urmară examenele la „Astronomie", la miezul nopții, în cel mai înalt turn al castelului. Cel mai groaznic examen pentru Ryan fusese cel la „Ierbologie", și, cu toate strădaniile lui Jessica și Chul de a-l învăța despre plante, abia reușise să umple o pagină. Pur și simplu nu reușea să își aducă aminte nimic când venea vorba de plante. Penultimul examen, din dimineața de joi, era la „Apărare contra Magiei Negre", care se dovedi cel mai neobișnuit și straniu examen pe care l-a susținut vreodată.

Unchiul inventase un fel de cursă cu obstacole, care trecea printr-un iaz în care se afla un Fluidem, apoi printr-o serie de porți păzite de o grămadă de Pălării Roșii, după care o luau printr-o mlaștină încurcată, unde un Hinchipun le dădea instrucțiuni greșite la tot pasul. Cursa se încheia cu aventura dintr-un cufăr enorm, unde trebuiau să intre și să înfrunte un Bong.

Celestine se descurcă destul de bine până ajunse la Bong, iar când ajunse acolo, după un minut, ieși plângând.

— Am fost atacată de o armată de oameni care purtau tricouri portocalii! urlă ea cu lacrimi în ochi.

Ultimul examen pe care îl avea Ryan era „Vindecare", care se desfășura în același timp cu examenul de la „Previziuni pentru Viitor". Cele mai mari emoții le avea pentru acest examen, dorea să ia o notă mare și învățase extrem de mult pentru el. Își putea simți mâinile cum tremurau sub bancă. Chul, probabil observase acest aspect, pentru că își puse mâna peste a lui și îi zâmbi.

— O să fie bine, spuse el. Ai învățat extrem de mult, te vei descurca de minune.

— Sper, spuse Ryan și afișă un zâmbet slab.

Între timp, profesoara Evermore intră în clasă și vrăji foile să se împartă singure fiecărui elev. Ulterior, se așeză la catedră și, cu zâmbetul pe buze, le spuse:

— Mă bucur să vă văd pe toți aici, copii. După cum puteți vedea, în fața voastră aveți subiectele din materia acestui an. Aveți o oră întreagă la dispoziție. Puteți începe!

Acestea fiind spuse, foile se întoarseră singure, iar Ryan trase aer adânc în piept și începu să scrie. Fusese un examen destul de complex și, cu toate că Ryan se descurcase, realizase că pentru mulți fusese complicat. Probabil, dacă nu ar fi învățat atât de mult, și pentru el ar fi fost la fel, pentru că profesoara Evermore dăduse foarte multe detalii. După examen, când voia să plece, profesoara îl opri:

— Ryan, poți să mai rămâi puțin? Vreau să discut ceva cu tine.

Brunetul dădu aprobator din cap și așteptă până când restul elevilor ieșiră din clasă.

— Despre ce voiați să vorbim? întrebă băiatul nedumerit.

— Nu pot să spun asta în fața celorlalți pentru că nu ar fi corect față de ei. Ryan, chiar ai potențial. Am văzut asta de-a lungul acestui an și știu că ai renunțat la „Previziuni pentru Viitor" și că trebuie să iei o altă clasă în schimb, la anul.

Profesoara făcu o pauză, uitându-se puțin la Ryan, și apoi continuă:

— Există această materie care este, într-un fel, o aprofundare a „Vindecării". Se numește „Vindecare Aplicată" și se face mult mai multă practică. De obicei, nu se începe decât din anul cinci, dar, dacă profesorul o cere special pentru anumiți elevi, atunci se poate începe cu un an mai devreme. Deci, ce zici, Ryan, ai vrea să faci această materie? Adică, știu că este încă devreme și poate nu te-ai gândit la ce vrei să faci mai departe.

— Mi-ar plăcea, o întrerupse Ryan, fără să vrea, pe profesoară.

— Bine, atunci. Voi vorbi cu profesorul Dumbledore, având în vedere că pentru acea materie vei avea alt profesor. O să faci în continuare și cu mine, însă mai mult partea de teorie.

— Vă mulțumesc foarte mult pentru încredere, spuse Ryan, cu un zâmbet pe buze.

— Nu ai pentru ce. Atunci când văd potențial în elevi, îmi doresc ca ei să îl fructifice mai departe, spuse profesoara, punându-i mâna pe umăr.

În momentul în care îl atinse, ochii Corei se albiră complet și părea că privește în depărtare. Vocea care ieșise din ea nu mai era a ei:

— În vremurile ce vor veni, va apărea un ales, purtător al darurilor legate de puteri străvechi. El, cel înzestrat, va înfrunta răul ce bântuie lumea. Dar izbânda sa va veni cu un preț suprem – propria-i pieire. Încrederea sa va fi trădată de cei apropiați, însă vor fi inamicii cei care, împotriva așteptărilor, îl vor ajuta să își urmeze destinul. Moartea sa va fi pecetluită de semnele sfinte ale unei religii de demult uitate, iar sacrificiul lui va deschide calea spre o nouă eră de lumină.

Cora trase aer adânc în piept, iar ochii ei reveniră la culoarea normală, ciocolatie. Se uită extrem de confuză la băiat, parcă nici ei nevenindu-i să creadă ce scosese pe gură. Inima lui Ryan începu să bată extrem de tare, iar o mulțime de gânduri îi zburau prin cap.

— Ce a fost aia? întrebă el, într-un final.

— O profeție, spuse ea, încercând să se adune.

— Despre mine? spuse Ryan, cu buza ușor tremurândă.

— Nu am de unde să știu asta, Ryan. De obicei, profețiile sunt neclare și foarte ambigue. Poate să fie despre tine sau despre altcineva cu care ai legătură, iar când te-am atins, am spus profeția.

— Ați putut să o preziceți pentru că sunteți fiica lui Apollo? întrebă Ryan, încercând să înțeleagă.

— De unde știi? întrebă ea, extrem de confuză.

— Chul și Jessica mi-au spus.

— Da, există unii copii ai lui Apollo care pot prezice viitorul, însă destul de puțini pot face asta. Eu sunt unul dintre ei.

— Am înțeles.

— Când îi spui lui Regulus, ai grijă cum îi zici, se îngrijorează extrem de mult pentru persoanele la care ține. Vă iubește foarte mult pe tine și pe Harry, spuse ea, afișând un zâmbet.

— Nu știam că îl cunoașteți atât de bine pe tata.

— Am fost prieteni foarte buni la Hogwarts, eu, Reg, unchiul tău Aaron Potter, Barty Crouch Jr., Evan Rosier. Și acum îmi este foarte drag; țin la el ca la un frate.

— Știți că sunt un Potter? întrebă Ryan, uimit.

— Te cunosc de când erai în scutece, desigur că știu.

— Dacă nu vă deranjează, pot să vă întreb ce au pățit Barty și Evan?

— Barty a fost închis în Azkaban, iar Evan a fost ucis de un alt Devorator al Morții.

Ryan se uită la profesoară fără să știe ce să spună. Putea să observe faptul că atinsese o coardă sensibilă. Își dorise să fi tăcut și să își fi înghițit curiozitatea; poate ar fi putut să-l întrebe pe tatăl său mai târziu.

— Ar trebui să pleci, spuse Cora cu blândețe. Acesta a fost ultimul tău examen, nu? Sunt sigură că vrei să te distrezi cu prietenii tăi.

— Îmi pare rău dacă am sărit calul cu întrebările.

— Nu-ți face griji, nu ai făcut-o. Dacă o făceai, ți-aș fi spus.

Ryan ieși din clasă extrem de bulversat, încă nevenindu-i să creadă ce auzise, atât despre profeție, cât și despre prietenii tatălui său. Atunci când se uită în jur, îl văzu pe Chul care stătea rezemat de un perete.

— În sfârșit, ce ți-a luat atât?

— Știi că nu era nevoie să mă aștepți, nu? întrebă Ryan, ridicând o sprânceană.

— Da, știu, dar nu aș mai fi fost prietenul tău dacă nu aș fi făcut asta. Totuși, ce a vrut profesoara?

— Să iau ore de Vindecare avansată.

— Și mai ce altceva? Că după fața ta nu a fost doar asta.

— Mi-a spus o profeție. Nu știu despre cine este, însă mi-a spus-o.

— Cum suna profeția? întrebă Chul, în timp ce se îndreptau spre lac.

— „În vremurile ce vor veni, va apărea un ales, purtător al darurilor legate de puteri străvechi. El, cel înzestrat, va înfrunta răul ce bântuie lumea. Dar izbânda sa va veni cu un preț suprem – propria-i pieire. Încrederea sa va fi trădată de cei apropiați, însă vor fi inamicii cei care, împotriva așteptărilor, îl vor ajuta să își urmeze destinul. Moartea sa va fi pecetluită de semnele sfinte ale unei religii de demult uitate, iar sacrificiul lui va deschide calea spre o nouă eră de lumină."

Ochii lui Chul se făcură cât cepele și se opri brusc, gest care îl făcu pe Ryan să se oprească și el.

— Am mai auzit profeția asta, spuse Chul, extrem de pierdut. L-am auzit pe tata vorbind cu... prieteni de-ai lui despre ea. Tot ce știu este că ei cred că este vorba despre persoana care îl va învinge pe Omneus.

Ryan se uită spre Chul, uimit din multe puncte de vedere. Faptul că nu-l auzise pe Chul foarte des vorbind despre tatăl lui sau că acesta știa și el de profeție îl surprinse. Știa că Chul nu avea o relație foarte bună cu tatăl său și că acesta fusese un Devorator al Morții, însă acestea erau singurele detalii pe care le știa.