Intunericul o invaluia pe Alessa .Simtea durerea si singuratatea din acesta,simtea lipsa de iubire chinuitoare.

-Oare ce a patit acest suflet?

-TACI!se auzi tipatul din umbra

-Dar ce...

-AM ZIS SA TACI!Ai cautat prea mult in povestea asta si nu e bine.

Alessa mai vroia sa adauge ceva dar renunta."Saracul suflet chinuit de singuratate si batut de vantul puternic al dorului"

***

Celest astepta pe tron gandinduse ce strategie ar trebui sa aplice.De multe ori isi imaginase cum ar fi sa mai petreaca acele zile cu el.A incercat de atatea ori sa uite de el si de existenta lui.

Oare ce facuse atatia ani?Oare o mai recunostea?

De atunci au trecut ani buni ,pielea ei devenise mai palida,ochii ei care fusesera candva culoarea cerului acum erau un albastru spalacit.Curbele si rotunjirile ei care pe atunci erau mici si delicate acum erau mai obraznice si proeminente.

Acea Celest inocenta si timida nu mai exista.Singura Celest era cea de acum,cea inchisa in sine cu inima protejata de ziduri construite de ea pentru a fi in siguranta.

Isi reveni la realitate cand auzii pasi care se apropiau de ea .Simti prezenta lui,sangele ii ingheta in vene,nu se putea misca, parca toate zidurile cazura peste ea cand dadu de ochii lui.

El ii zambea,un zambet cinic ce iti dadea fiori

-Scumpa mea,Celest,de cand nu ne-am mai vazut?Hmm un an?Poate chiar doi...

Nu putea vorbi,instinctiv s-a dat in spate speriata iar coroana ii cazu pe podeaua rece .

Acesta o lua de pe jos,si-o aseza pe cap si o privi pe Celest din nou .

-Multumesc ca ai avut grija de tronul meu,spune acesta asezamnduse pe tron.Hmm ce ai zice de cina?Cred ca ti-a fost dor sa iei cina cu mine.

Celest pleca cu pasi grabiti in camera lasandul singur .

***

-Tronul tau?E tronul Celestiei,se revolta Alessa.

Acesta ii raspunse cu un ras batjocoritor.

-De ce nu imi raspunzi?

-De ce sa imi bat capul cu o servitoare?spuse acesta nepasator .

-Ce ai mai bun de facut?

Acesta facu o pauza si cu o voce melancolica incepu:

-Ai citit din carte primele capitole,ei bine cartea aia era jurnalul ei,in care eu am fost inchis.Eu si Celest locuiam impreuna ...ah...ce vremuri ,vocea era exact ca cea a unui indragostit.

Alessa il asculta cu atentie,fiind fermecata de cum vocea lui dura se preschimba in una calda asa de repede.

-Am locuit trei sau patru ani pana a inceput vanatoarea de demoni,daca stateam prin preajma ei ar fi putut fi in pericol asa ca am plecat lasand-o singura, dar cand m-am intors nu am mai gasit-o acasa.

Am inceput sa o caut,asa am gasit acest oras care este regatul meu.Am vrut sa vorbesc cu ea dar m-a respins si-a pus garzile sa ma dea afara.Asa ca seara am intrat cu ajutorul magiei.

Inca mi-o mai amintesc cum statea la birou scriind in jurnal ,in camasa mea larga,cu ochii in lacrimi .Arata ca un inger.Cand m-a vazut s-a speriat si a facut o magie prin care m-a inchis in cartea aia blestemata.

Alessa incremeni,cata durere.Intunericul disparu iar aceasta se trezi intr-o camera alba pe care erau asezate portretele si mici desene cu Celest.

In fata ei se afla un barbat inalt,cu trasaturi frumoase intr-un palton negru,parul lui era putin lung,iar ochii lui  aveau culoarea cerului pe timpul noptii ce ascundeau mistere.Mainile lui se plimbau pe marginile unui portret.

-T-Tu esti?se balbai Alessa.

-Eu sunt....

O daaa un capitol nou .Umm de acum capitolele vor aparea vineri,de ce vineri? Pentru ca toata lumea iubeste vinerea si pizza(definitia fericirii=pizza intr-o vineri + capitol nou ) .

Umm si apropo vreau si eu sa vorbesc cu cititiorii mei :)) deci daca cineva vrea sa vorbeasca cu un unicodinopanda morcov(adica eu :))) ) sa imi lase mesaj :3

Ne vedem in capitolul urmator <(^.^<)