Înainte să încep vreau să spun că această carte este, de fapt, la categoria Fanfiction, pentru că Justin Bieber e personaj.

Totuși, m-am decis să o critic până la urmă, pentru că odată ce am acceptat, mi-e greu să refuz.

Dar, data viitoare nu se va mai întâmpla așa.

Pentru toți utilizatorii: Fanfiction conține personaje, locuri, subiecte din show-uri TV, filme, seriale, jocuri, lumea reală, etc.

✽✽✽

Descriere

,, Am fost naivă, am fost credulă, dar în primul rând am fost îndrăgostită. Asta e singura mea explicație. Nu mă condamn pentru nimic, doar pentru faptul că am oferit, şi încă ofer încredere fără să am garanţia că cel care o primeşte o merită cu adevărat."-RoxetteRoxette, 23 de ani, un copil si un trecut crunt. Oricine ar vedea-o ar crede că este cel mai fericit om din lume, ei bine...a fost. Fericirea ei a dispărut acum patru ani, s-a dărâmat peste noapte, din al nouălea cer a ajuns țintuită la pământ.,,Când viața te arunca la pământ, ridică-te si spune-i cu calm: "Lovești ca o fată!"".Justin, un golan de 24 de ani, imatur și niciodată gata să-și asume consecințele faptelor sale. Un tiran fara inimă care jignește fără sa gândească, un nemernic ce aruncă cutite în toate părțile pentru a se apăra. Merge pe un singur principiu: Niciodată pentru totdeauna.,,Never forever"-Justin

✽✽✽

I Hate You transmite, în primul rând, o luptă emoțională între iubire și ură.

Presupun că titlul semnifică mai ales dorința și determinarea eroinei de a-l urî pe cel care a părăsit-o și a insultat-o.

Premisa este credibilă, pentru că multe adolescente și femei tinere sunt naive și se lasă păcălite ușor. Dar sunt câteva chestiuni care mi-au rămas în minte și încă nu le înțeleg: de ce Justin a făcut ce a făcut, de ce ea și-a dat atât de ușor familia la o parte, de ce s-a întors Justin.

Sunt sigură că vor fi explicate pe parcursul cărții, și de aceea vreau să spun ceva important: când o scriitoare decide să scrie o carte în care eroina are un trecut tragic, este esențial să aibă în vedere audiența.

Ca cititori, în astfel de condiții, ne așteptăm la un mesaj, o concluzie la trăirile ei. Chiar s-a învățat minte sau vrea să se mai ardă o dată cu focul?

Până acum, conflictul emoțional există. Bun. Reîntâlnirea dintre cei doi s-a petrecut deja, deși mai repede decât mă așteptam. Aș fi vrut o viziune a vieții ei înainte ca el să reapară. Să văd, nu să mi se spună, cum era starea ei și relația cu alți oameni (cum ar fi iubitul ei).

Trecând la personaje, îmi doream o caracterizare mai dezvoltată a fetiței. Ceva care să nu se bazeze pe asemănarea dintre ea și tatăl/mama ei, sau doar epitete de felul: adorabilă, drăguță, gingașă, etc.

Justin și Matt au nevoie cel mai mult de caracterizare, în special Matt. Voiam să știu măcar o trăsătura a lui, altfel nu pot să mi-l imaginez. Nu totul odată, ci în mod treptat. Pot să-mi dau seama de caracterul lui Justin prin acțiunile și vorbele sale, dar are nevoie de mai multe expresii faciale.

Cât despre imaginile media, chiar le-am îndrăgit (mai ales camera cu poze). Dar trebuie evitat excesul de poze, pentru că reduce magia descrierii și a imaginației.

D.p.d.v. structural nu am fost dezamăgită.

Sunt câteva greșeli minore, cele mai dese fiind scrierea fără diacritice (de ex. fără „ă"), unele vorbiri indirecte după dialoguri nu au fost introduse cu punctuația corectă (punct în loc de virgulă), pauze marcate nepotrivit (exemplu: "...iar eu să nu pot face nimic, s-a terminat Roxette, joaca asta pe care o controlai după bunul tău plac se termină aici și acum!" trebuie să fie "...iar eu să nu pot face nimic. S-a terminat, Roxette. Joaca asta pe care o controlai se termină aici și acum!").

În afară de acestea, nu a mai fost nici o greșeală repetitivă.

Cea mai bună componentă a cărții este portretul femeii părăsite, partea întunecată și depresivă care este descrisă cel mai bine.

În concluzie, I Hate You este o dramă de familie, care se bazează mai ales pe sentimente puternice și contradictorii, iubirea pierdută și refacerea vieții.

Câteva sfaturi:

-recitirea capitolului pentru corectarea greșelilor făcute din neatenție

-mai multă acțiune și o legătură mai puternică intre mamă și fiică (am observat că fiica e tratată mai mult ca o păpușă: o duce, o ia, o îmbrățișează. Într-o scenă, mama se duce în parc după ce o lasă pe fata în camera ei-fără nici o împotrivire sau măcar un comentariu din partea fetiței!)

-acordarea atenției asupra personajelor secundare, nu numai asupra celor principale

-aplicarea elementului realității (referire la sfârșitul capitolului doi, unde o femeie nu-și poate însuși un copil dacă nu este în custodia ei sau propriul său copil)