Descriere

Moon şi-a dorit întotdeauna să fie un rebel.

Tot ce şi-a dorit Blaineley a fost să poată vorbi...

Aparențele înşeală de cele mai multe ori. Putem fi fericiți, iar în interior să plângem în hohote. Moon şi Blaineley se încadrează în acest tip de persoane. În lumea afacerilor sunt văzuți ca un cuplu superb, în realitate cei doi nu s-au suportat.

Cum viața e un joc, iar aceasta doreşte să le facă feste, îi pune pe cei doi în fața faptului împlinit. Prietenii nu sunt de cele mai multe ori adevărați, iar răul se răsplăteşte cu rău. Exemplul perfect este însuşi tânărul Moon Taison, un accident a fost de ajuns ca să descopere cu adevărat că el depinde doar de Blaineley.

Ea vrea ca el să-şi revină. El vrea că ea să-i vorbească. Se completau perfect în acest plan, totul până când între cei doi intervine ceva... iubirea.

                                                                             ✽✽✽

Încă din descriere, se observă lupta interioară și lupta exterioară a personajelor principale, precum și inevitabila poveste de iubire dintre cei doi.

Începutul este promițător. Introducerea personajelor principale este realizată printr-o schimbare a scenei ("La o distanță de patru străzi..."), iar legătura dintre Blaineley și Moon este evidențiată prin gânduri și sentimente întunecate, prin interesul comun față de corpul ceresc "luna", care pare a fi ceva simbolic, și prin răzvrătirea împotriva sorții crude.

Caracterizarea personajelor este un aspect important în această povestire, prezentând puține puncte slabe.

Un cusur vizibil este trecerea directă la informații despre personaje. Un exemplu poate fi găsit în prezentarea planurilor și a trăsăturilor băiatului. Desi cititorii întrezăresc personalitățile și durerile celor doi din descriere, o analiză treptată este mult mai potrivită.

Moon pare tipul adolescentului rebel și răutăcios, neînțeles de părinți și dornic de libertate. Neluând în calcul acele informații oferite repede și devreme, descrierea lui, fizică și psihică, este una deosebită prin nenumăratele puncte de reper - amintiri, dorințe, planurile familiei sale, relația cu "prietenii săi", ș.a.m.d.

Blaineley, prin comparație, este o fată timidă, mută, deșteaptă și cuminte. La fel ca Moon, are propriile dureri sufletești dar, spre deosebire de acestea, nu se răzbună pe nimeni pentru ce i se întâmplă. Într-o anumită secventă narativă, este descrisă ca având o mască cu ochi mari și un zâmbet uriaș. Blaineley nu poate fi descrisă astfel, pentru că nu poartă o mască veselă, fiind constrânsă de situații familiale și sociale.

Pentru a completa caracterizarea, povestirea are nevoie de un punct de plecare. După gândurile lui Moon și ale lui Blaineley, este dezvăluit conflictul principal - căsătoria aranjată. Dar, deși ambii au făcut referire la faptul că părinții lor au discutat aranjamentul, motivele sau sentimentele părinților nu sunt prezentate la început.

Problema de punctuație cea mai des întâlnită este așezarea virgulei între subiect și predicat ("Încercările ei, o afundau mai tare" în capitolul 1, "Doamna Taison, e o femeie de afaceri în vârstă de 46 de ani" în capitolul 3, ș.a.).

De asemenea, există exprimări greșite (de exemplu, în "Grija examenelor o răpea din când în când de toată tărășenia asta" trebuie să fie "din", nu "de"), greșeli de scriere făcute din neatenție (cel mai mult se observă folosirea unui singur "i" în loc de doi: pățanile- pățaniile, proprile - propriile, colegi - colegii, să fi - să fii, etc), acordul incorect dintre subiect și predicat ( în "Imaginându-și cum pe usă urma să-și facă apariția musafirii. În spatele său răsună sunetul unor pași grăbiți cobora scările" trebuie să fie "urmau" și "care coborau"), folosirea unui timp nepotrivit (de exemplu, "Nu va accepta pe nimeni în viața sa, nu accepta iubirea" trebuie să fie "Nu va accepta nimeni în viața sa, nu va accepta iubirea"), repetiția unor lucruri (spre exemplu: în loc de "Cele două săptămâni trecuseră, nu și-a dat seama când trecuse timpul" se recomandă: "Cele două săptămâni trecuseră. Nici nu-și dăduse seama când trecuse timpul" sau "Nici nu-și dăduse seama când trecuseră două săptămâni").

"Iubind în tăcere" are două laturi antitetice: una romantică, îmbietoare, și una demonică, amară. Probabil cel mai frumos aspect al acestei cărți este reprezentarea părții interioare adolescentine, plină deopotrivă de visuri și coșmaruri.

Câteva sfaturi:

- folosirea cuvintelor române (excepțiile se găsesc în substantivele proprii, cuvintele din limbi străine fără echivalent în limba română sau acceptate în română)

Aceast sfat e mai mult o observație cu privire la utilizarea acronimului englezesc "a.k.a" în loc de românescul "adică" sau "de asemenea cunoscut ca și".

- recitirea capitolelor pentru corectarea greșelilor făcute din neatenție

- mare atenție la timpuri

                                                                                ✽✽✽