Bătrânul Donald avea o fermă, EE-I-EE-I-O/ Și acol-avea o Mary Sue, EE-I-EE-I-O/ S-auzea un Mary-Sue aici, și un Mary-Sue colea/ Aici un Mary, colea un Sue/ Peste tot Mary-Sue era,/ Bătrânul Donald avea o fermă, EE-I-EE-I-O.

Ce vreau să spun e ca Wattpadul - și multe din cărțile publicate - e plin de Mary si de Marty Sue.

0. No da' adică ce?

E greu ca scriitor să fii dur cu propriile personaje, e greu să le spui „Nu", să le faci să sufere sau să le dai și defecte. Aveți personaje principale mândre (și nu vorbesc despre mult-prea-des întâlnitul bad-boy arogant care devine brusc și dintr-o dată un chihuahua)? Mame exagerat de protective? Parteneri de viață geloși sau posesivi? Tineri invidioși? Nu prea, să fim sinceri! Atenție, din nou, vorbesc despre personajele principale, nu despre acel personaj negativ care îl va face pe personajul principal să pară și mai angelic.

Și asta pentru că vrem ca ele (personajele noastre) să fie copiii/iubiții/părinții/etc. perfecţi, care nu fac nimic greşit. Vrem să aibă succes. Vrem să le răsfățăm și vrem ca cititorii să le iubească.

Ba mai mult, chiar am vrea ca ele să ne „moștenească" în privința unor calități. Dar din păcate, tocmai această atitudine duce la apariția unei Mary Sue.

1. No da' adică cum?

O „Mary Sue" sau omologul ei masculin, „Marty Sue", este un personaj ce reprezintă întruchiparea eroului/eroinei perfect(e). Enervant de perfectă. Deseori, ea este o versiune idealizată a autorului însuși. Mary Sue-urile sunt de obicei frumoase, talentate, n-au deloc sau au foarte puține defecte și sunt iubite de toată lumea.

Problema este că toate aceste calități le sunt atribuite lor fără să trebuiască să le „obțină", să lupte pentru ele.

Sunt frumoase fără pic de efort depus – și aici hai să vedem de câte ori am dat de personaje masculine cu 20 de pătrățele ce nici măcar nu merg la sală, fete slabe ce totuși mănâncă de i-ar putea băga sub masă pe băieți și nu mai continui pentru că toți știți despre ce vorbesc; aceste personaje au abilități speciale sau calități-minune pentru care nu trebuie să lucreze ca să le dezvolte; alte personaje vor să le fie prieteni sau iubiți sau să le ofere cu generozitate admirație fără ca ele să facă ceva să o merite. Nu doar că este nerealist, dar deseori se va întâmpla să irite cititorul și chiar să-l întoarcă împotriva lui Mary Sue. Ceea ce nu cred că îți dorești.

Ca exemple de Mary Sues vă pot da câteva personaje arhicunoscute: Harry Potter, Luke Skywalker și Rey (Star Wars), Superman, Eragon, Bella Swan și Edward Cullen.

Nu o să dezbat în acest capitol dacă personajele de mai sus sunt sau nu Mar(t)y Sue, dar aș dori să evidențiez faptul că unele personaje de pe această listă sunt iubite de mulți, în timp ce altele sunt disprețuite. Deci un personaj Mary Sue nu semnifică automat osândă, dar cred că este înțelept evitarea creării unuia pe cât posibil.

2. No' ș-acum ce?

Okay, am să împărtășesc un secret cu voi: eroina din primul meu roman era o Mary Sue. Din vârfurile firelor de păr, până la unghiile de la picioare. Nu era intenționat, dar ca un scriitor începător, cu gusturi destul de needucate într-ale lecturii, am ajuns să pun mult din mine în personaj. Sophie a mea era frumoasă, talentată, ușor de plăcut și iubit, avea super-puteri, era fără supravegherea unui adult responsabil și din punct de vedere material nu îi lipsea nimic. Când am realizat greșeala făcută, i-am acordat o ajustare majoră. Mai exact, am șters tot. Nicidecum nu va sfătuiesc să faceți același lucru. Dar vă sfătuiesc să luați aminte la sfaturile de mai jos și dacă se poate, să lucrați un pic mai mult la personajele voastre.

Uneori — în special dacă ești nou într-ale scrisului— s-ar putea să creezi o Mary Sue fără să îți dai seama. Dar cu puțină muncă poți recontura personajul într-unul cu mult mai multă profunzime și mai realist.

Mai jos sunt 6 semne ale unei Mary Sue și cum să le corectezi. Totuși, dacă personajul tău are unul sau două semne, asta nu înseamnă că este o Mary Sue. Problema reală vine atunci când personajul tău are mai multe sau toate semnele, deci nu te panica dacă personajul tău are un talent special sau este un Cel-Ales.

• Frumoasă, totuşi simplă.

Mary Sue se vede, de obicei, simplă sau mediocră la capitolul aspect fizic, când de fapt e frumoasă de parcă ar fi decupată de pe paginile Cosmopolitan-ului. Băieţii nu o observă inițial, dar prietenii şi familia ei o complimentează chiar în timp ce ea se plânge despre cât de simplă este. Cel mai adesea, Mary Sue are părul superb, ochi în culori exotice, forme feminine bine definite... ce să mai, e perfectă!

Soluţia: Încearcă să eviți cuvintele/frazele care descriu frumusețea personajului. Dacă nu e absolut necesar pentru firul narativ să faci asta, lăsă complimentele deoparte. De asemenea, dacă nu este importat, nu-i oferi eroinei ochi aurii sau violet în încercarea de a o face mai unică. Nu numai că aceste culori nu există în viaţa reală, dar par că te străduiești prea tare să faci eroul să pară „special".

Acum, când descrii persoana iubită prin ochii personajului care o iubeşte, este absolut normal ca părerea să-i fie influențată de sentimente, doar atunci când iubeşti pe cineva e destul de evident că ești atras de el. Dar nu exagera cu asta. Evită crearea unei distribuţii de supermodele.

Am aici de făcut o mică precizare ce nu are neapărat legătură cu subiectul: Dragii mei, faptul că aveți o distribuție (cast) nu înseamnă că nu mai trebuie descrise personajele. Dacă știu că personajul feminin arată ca Amber Heard, nu mă ajută cu absolut nimic.

• Talentată

Mary Sue este extrem de talentată. Dar ea nu este nevoită să lucreze la talentul ei, pur şi simplu vine în mod natural. Desenează de parcă e fiica lui Michelangello, are o voce de înger, e maestră în bucătărie, gimnastă profesionistă (veți vedea eroine care sar de pe clădiri, fac sfoara în aer și triplu axel și poate și un șurub la aterizare, dar n-au văzut o sală de sport niciodată în viața lor), e grațioasă ca o balerină, dansează de parcă ar fi luat lecții de când era încă în burta mamei, etc.

Soluţia: Nu am spus că nu-i poţi oferi eroului tău un talent. E bine pentru eroi să aibă o putere, iar în viaţa reală, persoanele au de obicei, ceva la care sunt într-adevăr buni (înafară de frate-mio, care chiar e anti-talent). Dar, e vorba de un singur lucru, iar ei trebuie să muncească din greu pentru el. Multitalentații sunt rari. Și chiar și ăia muncesc de le sar capacele. Și uneori, chiar se întâmplă să fie alţii care sunt mai buni la acel lucru decât sunt ei.

Încearcă să limitezi talentul eroului la un singur lucru, să-l faci să lucreze pentru el şi ia în considerare faptul că nu trebuie să-l faci pe el cea mai bună persoană din lume la acel lucru. De asemenea, compensează talentul său afişându-l în alte zone în care el se luptă. De exemplu, poate personajul tău e bun la luptele cu sabia, dar nu ar putea trage cu arcul nici dacă viața lui ar depinde de asta.

• Predestinată

Dacă ai citit cel puțin o carte Fantasy vei întelege ce spun. În majoritatea acestor cărți personajul principal are un destin/o profeție de împlinit. Mar(t)y Sue e Alesul/Aleasa, singurul/singura care poate salva lumea de întuneric și ... .

Soluţia: Aceasta este cea mai grea problemă de rezolvat, pentru că implică schimbarea firului narativ. Încearcă să vezi dacă poţi evita să faci din personajul un Cel-Ales. În schimb, încearcă să găseşti o cale de a-l face să îşi ia personal angajamentul de a-l învinge pe ticălos, de a salva lumea etc. Fără să fie încolţit de destin sau profeţie.

De exemplu, în Stăpânul Inelelor, Frodo alege să ia inelul de la Mordor şi să-l distrugă din proprie voinţă. Acel lucru l-a făcut un personaj admirabil şi curajos decât dacă vreun blestem sau o profeţie îl făcea pe el unicul care îl putea distruge.

• Fără defecte

Mary Sue are foarte puține defecte spre niciunul. Nu poate face nimic greşit, iar din punct de vedere moral nu va avea niciodată probleme în a alege/face mereu numai binele.

Soluţia: Oferă-i personajului tău defecte reale. A fi urât sau neîndemânatic nu sunt defecte adevărate. Asta e, de cele mai multe ori, partea cea mai grea atunci când vine vorba de crearea unui personaj. Și asta deoarece ne e teamă ca nu cumva să-l facem antipatic. Ceea ce e ciudat totuși, este faptul că un personaj care are defecte va fi mult mai plăcut și mai interesant în ochii cititorului și asta pentru că va putea empatiza cu el. Oamenii au colțuri, muchii tăioase, spini, dar și părți moi. Și cred că asta ne face frumoși și diferiți. Hai să nu mai ne facem personajele niște sfere perfecte, dar fără substrat și personalitate.

• Iubită de toţi

Mary Sue e mereu înconjurată de persoane care o adoră — exceptând ticăloşii, desigur. Și oamenii se înghesuie adesea pentru a-și arăta afecțiunea față de Mar(t)y. Nu contează ce fac sau cât de nepoliticoşi sunt, toată lumea îi va iubi în continuare. Mary Sue nu le va oferi niciodată un motiv şi nici nu va depunde vreun efort pentru a le câştiga încrederea, prietenia sau admiraţia.

Soluţia: Desigur că personajul tău va fi iubit de prieteni, familie şi poate de obiectul afecțiunii lui, dar nu orice persoană care îl va întâlni, automatic îl va şi plăcea. Nu e deloc realist. În viața reală avem dușmani, oameni pe care nu îi suportăm și oameni care nu ne suportă. Oferă-le personajelor tale întreaga experiență a realității. Fă-le să întâlnească oameni care pur şi simplu nu sunt tocmai mândri de ele (personajele tale). Şi asigură-te că există un motiv întemeiat pentru oamenii sunt prieteni/obsedați/îndrăgostiți de personajul tău.

• Nici o luptă

Totul este uşor pentru Mary Sue. Ea nu trebuie să lucreze pentru nimic. Tot ce are nevoie îi pică în poală, iar înfruntarea personajului negativ este floare la ureche. Dacă cumva o dă în bară – nici o tragedie, ea nu va trebui să se confrunte cu consecinţele faptelor sale.

Soluţia: Nu fă lucrurile uşoare pentru eroul tău! Lasă-l să lupte, să eşueze şi să facă greşeli. Nu-i oferi tot ce are nevoie precum unui copil răsfăţat. Fă în aşa fel încât lupta lui finală să fie cu adevărat pe viață și pe moarte, să fie grea, ca atunci când va învinge, câștigul să fie real, să nu pară de parcă ar fi luat acadeaua din mâna unui copil.

Acesta a fost încă un capitol legat de crearea personajelor, dragii mei. Sper că v-am fost de ajutor și sper din inimă că voi vedea tot mai puține Măriuțe pe Wattpad. Nu ar fi minunat să avem personaje mai realiste? Eu vă urez baftă la scris, iar dacă aveți întrebări nu ezitați să le scrieți.