„Lucrul cel mai groaznic este că fiecare om are motivele lui."

   - Jean Renoir

          DEX: MOTIVÁȚIE, motivații, s. f. Totalitatea motivelor sau mobilurilor (conștiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acțiune sau să tindă spre anumite scopuri.

          Unele motivații sunt bune, altele nu. Unele sunt complexe, altele sunt departe de fizica atomică. Dar, oricare ar fi cazul, fiecare acțiune este rezultatul unei motivații. Deci ar trebui să fie la fel și pentru personajele tale.

          Am mai spus-o și am să o mai spun: cheia spre inima cititorilor este să creezi personaje de care să se simtă legați și un fir narativ în care cititorii să se regăsească. Cititorii sunt în mod natural atrași de povești care fac experiențele personajelor să pară reale. Atunci când aceștia pot relaționa, se pot conecta, și pot face conexiuni intre trăirile lor și cele ale personajelor tale - crede-mă, i-ai câștigat de partea ta. În teorie, e ușor să agăți cititori. În viața reală, ei bine ... ia-ți bagheta magică și hai să învățăm să facem magie.

          Prinderea cititorilor în plasă, nu e treabă ușoară, dar iată câteva lucruri care te vor ajuta:
1) Adauga tensiune creând un personaj principal și un personaj negativ de excepție. (Urmează)
2) Intră în profunzimea punctului de vedere din care scrii. Intră în mintea personajelor tale! (Urmează)
3) Creaza motivații care să îi facă pe cititori să se atașeze de personajele tale.

          Și acum, vom vorbi tocmai despre aceste motivații. Nu știi despre ce vorbesc? Sau nu știi cum să pui în aplicare?

          Motivația:

         1) Constituie o parte importantă a caracterizării personajului tău: Sunt sute de motivații diferite pe care le poți da personajelor tale, și fiecare dintre aceste motivații dezvăluie ce/cine este personajul tău și ce/cine ar vrea să fie. Construind motivațiile potrivite, le permiți cititorilor să arunce o mică privire în dosarul personajului tău: personalitatea, preferințele, dorințele. Le dai voie cititorilor să-i cunoască inima.

           2) Evidențiază diferențele dintre personaje: Motivațiile personajelor îi ajută pe cititori să facă diferența dintre personajul negru(rău), cel alb(bun) și cel gri. Motivațiile care îți conduc personajul de-a lungul firului narativ, și în special cele care ne conduc spre punctul culminant, vor dezvălui în final dacă personajul tău e eroul sau personajul negativ. 

           3) Conduce acțiunea: Motivația conduce oamenii la acțiune. Cele mai importante motivații sunt cele care încurajează personajele să ia decizii curajoase, bruște. Dacă aceste decizii sunt curajoase sau pură prostie, poate varia de la scenă la scenă, dar acțiunea care rezultă din oricare, ajută povestea ta să meargă mai departe.

          4) Creează dramă: Atunci când motivațiile a două personaje sunt în contradictoriu, e destul de clar că povestea ta va avea parte de un conflict serios, sau măcar de ceva tensiune. Și nimic nu ține cititorii în suspans mai mult decât tensiunea ce pare indestructibilă. Cititorii vor toca mărunt paginile pentru a vedea ce se va întâmplă în continuare. Iar atunci când această tensiune va lua în cele din urmă forma unui conflict, vei realiza că motivațiile personajelor tale au adăugat cu succes drama de care aveai nevoie.

         5) Evidențiază evoluția personajului: Firele narative ale celor mai multe romane urmăresc evoluția personajului/personajelor (bildungsroman), ceea ce înseamnă că acestea urmăresc călătoria unui personaj în dezvoltare. În esență, personajul tău începe ca o persoană și termină călătoria ca cineva nou. Motivațiile au fost cele ce au dat naștere la acest tip de creștere. Ceva deranjant sau inspirațional apare și personajul tău alege să facă o călătorie care îl va schimba de la interior.

          Ok, deci am stablit că niște motivații bine puse la punct pot aduce claritatea și valoarea de care romanul tău are nevoie. Motivațiile sunt niște elemente grozave. Absolut necesare. Dar asta nu înseamnă că orice motivație e bună de trântit în poveste. Ok, îmi retrag cuvintele. Tu decizi pentru că e lucrarea ta, până la urmă. Tehnic vorbind, toate motivațiile personajelor tale sunt bune din punctul tău de vedere, dar asta nu înseamnă că ar trebui să le folosești neapărat. Și nu pe toate odată.

          Poate e doar părerea mea, dar aici sunt trei tipuri de motivație, pe care cred că toți scriitorii ar trebui să le evite cu orice preț. Au fost folosite din nou și din nou, până la epuizare. Și cred că e vremea să le dăm drumul. Pur și simplu. (Zboară, puiule, zboară!)

          1) Sacrificiul final: Obi-Wan (SW). Dumbledore (HP). Syrio Forel (GoT). Gandalf (SI/H). Ce au toate aceste personaje în comun? Spoiler Alert: Fiecare dintre ei este mentorul eroului și în final se sacrifică.

          Sacrificiul final al mentorului se presupune a fi o chestie puternică. Big deal - cum s-ar zice. Mentorul și-a petrecut majoritatea timpului (din romanul tău) antrenându-l pe micul nostru erou pentru lupta cu Răul(sau viața, etc.), învățându-l tot ce știe. Ce-i mai rămâne de făcut la final mentorului decât să se arunce singur în ghearele dușmanului. Asta ca să-l protejeze și să-l motiveze pe eroul nostru. Deci când - vorba aia - le sună ceasu', își acceptă moartea cu demnitate.

          Nu ar trebui asta să însemne ceva? Din păcate, astfel de decese rareori dau cititorului acele sentimente ce cutremură inima, așa cum ar trebui. De ce? Pentru că această chestie (metaforă, ce vrei tu) este atat de des folosită, ca cititorii așteptau moartea de la început. S-au oțelit deja. Știau că o să vina, așa că sacrificiul acela uriaș ajunge la final să nu mai fie un șoc. De fapt, cred că își pierde complet efectul, nu doar partea cu șocul.

          Ok, știu la ce te gândești.

          „Mentorii ăștia de care vorbești sunt personaje ale unor cărți super-cunoscute și de-a dreptul geniale. Cum îndrăznești?" 

          Da, știu. Sunt niște cărți extraordinare. Adevărate opere. Dar asta nu înseamnă că vreau să citesc câte o scenă a sacrificiului final în fiecare carte pe care o citesc. Dacă crezi că romanul tău are absolută nevoie de Sacrificiul Final, atunci dă-i 'nainte. Dar măcar încearcă să ai un altfel de abordare față de scriitori vechi. Nu știu! Împrospătează scena aia cu un pic de Glade cu levănțică... sau ceva. Orice. Răsucește-o cumva. Crede-mă, cititorii tăi, vor aprecia asta. 

          2) Dominația lumii:  Cele mai bune personaje negative sunt personajele negative inteligente. De ce? Pentru că un răufăcător inteligent e cu adevărat înfricoșător. Vicleniile și nebuniile lor le vor da impresia cititorilor tăi că eroul nu are nici o șansă.

         Tocmai de-asta, evită să-i dai răufăcătorului tău această dorință de a cuceri și conduce lumea. Pur și simplu nu merge, ok? Genghis Khan? Alexandru Cel Mare? Charlemagne? Nici unul din acești oameni mari nu au reușit să cucerească lumea.

          Dacă răufacatorul tău crede că dominația mondială e ceva posibil, atunci are ceva probleme la etajul superior. Și nu cred că un răufăcător fragil mental e ceea ce îți dorești. Decât dacă vrei o comedie de prost-gust sau scrii scenariul unei emisiuni pentru copii. Dacă nu e cazul, atunci adu la viață un răufăcător al naibii de înteligent. Făcând asta vei reuși să creezi un personaj memorabil.

          3) Pur și simplu onoare: Să ne înțelegem de la început: nu vorbim despre onoare în sensul acela literar. Vorbesc despre acei nobili eroi ce n-au niciodată dubii și nu-și pun niciodată întrebări. Ei știu întotdeauna exact ce au de făcut sau ce urmează să facă.

          Acest tip de erou pur și simplu nu există. Nu e realist deloc. Ei vor vedea lumea în alb și negru, când, de fapt, sunt atâtea zone gri. Și această onoare „pură" îl va conduce, de fapt, spre decizii prostești, neînțelepte. Imature chiar. Și din nou, așa cum nu vrei un răufăcător idiot, nu cred că îți dorești nici un erou prostănac.

          Toți avem îndoielile noastre. Toți ne punem, la un moment dat, sub semnul întrebării codul moral. În cazul în care eroul tău va fi foarte preocupat de onoare, trebuie să te asiguri că încă își mai pune întrebări. Dacă eroul tău știe mereu, exact ce să facă, nu vei impresiona cu nimic cititorii. Și asta este exact opusul la ceea ce încercăm să facem.

         Acum, că am dat toate treburile astea murdare deoparte, hai sa vorbim despre elementele de bază de care ai nevoie pentru a crea motivații puternice. Există mai multe lucruri pe care cititorii tăi trebuie să le știe despre fiecare acțiune notabilă de-a personajului tău. Iată câteva întrebări la care ar trebui să răspunzi.

         1) Care este motivația? (duh!) Cititorii trebuie să cunoască motivațiile din spatele acțiunilor personajului tău. Asta dacă vrei să-i păstrezi ca cititori. Nu-ți lăsa cititorii în întuneric; fă motivațiile personajului tău clare ca lumina zilei.

         2) De unde vine motivația asta? Există două tipuri de motivații: interne și externe. Motivațiile interne sunt dăltuite în interiorul nostru(duh! din nou). Personajul alege să ia măsuri/să facă ceva din cauza a ceea ce este sau a ceea ce a făcut până atunci. Pe de altă parte, atunci când cuvintele unui personaj secundar/de sprijin îl încurajează pe personajul principal să facă ceva, motivația este considerată ca fiind externă.

          Oricare ar fi cazul, nici o acțiune nu este realizată din senin. Arată-le cititorilor de ce personajul tău a acționat în modul în care au făcut-o, dezvaluind de unde a venit această motivație.

          Sper ca are sens ce spun.

         3) Ce spune motivația despre personajul tău? Probabil ai auzit fraza: „Acțiunile vorbesc mai tare decât cuvintele." și este adevărat. Din punct de vedere literar, acțiunile unui personaj vorbesc mai tare/mai eficient decât dialogul și expunerea combinate. Dacă mergi după vechea regulă „Arată, nu spune", motivațiile personajului tău și acțiunile rezultate vor dezvălui multe despre personalitatea lui/ei, despre povestea din spate și despre scopurile pe care le are.

         4) Cum îi afectează motivația și rezultatele ei pe ceilalți? Acțiunile au consecințe. Nimic nou până aici. Motivațiile și acțiunile personajului tău îi vor afecta pe oamenii din jurul lui. Pozitivă sau negativă, tot consecință rămâne. Pentru a face lucrurile mai complexe, o consecință pozitivă poate rezulta dintr-o motivație negativă și vice-versa. Oricare ar fi intenția, nu uita să arăți că motivațiile personajului tău vor afecta cursul romanului într-un fel sau altul. Asta pentru a face lucrurile să pară reale în continuare.

          5) Ce cred personajele secundare despre motivațiile personajului tău? Oamenilor le place să bârfească nu numai despre ceea ce fac alții, dar și despre motivele pentru care fac ceea ce fac. Tot așa, și personajele tale participante la acțiune, vor avea ceva de spus despre acțiunile și motivațiile personajului tău principal. Ce crede personajul tau despre opiniile celorlalți? Își va schimba motivațiile pe parcursul romanului sau va rămâne fidel aceluiași tip de gândire până la capăt?

          Am stabilit toate chestiile de bază în ce privește motivația. Acum, dacă nu te-am plictisit încă, mai avem o singură oprire înainte de pune punct. Am să-ți spun câteva mici trucuri cu care să-ți condimentezi povestea.

          1) Motivațiile de bază sunt ușor de înțeles, dar nu oferă nimic palpitant. Toți experimentează aceste motivații de bază. Foame, curiozitate, presiunea anturajului... toate acestea sunt foarte reale pentru cititor, deoarece le experimentează/trăiește aproape în fiecare zi. Tocmai din acest motiv, aceste motivații nu fac nimic pentru a crește pulsul cititorului.

          Cititorul vrea sa fie încântat. Vrea ca romanul tău să-l măture pur și simplu de pe picioare și să-l mute într-o altă viață. Iar asta nu se poate dacă singurele motivații pe care le are personajul tău sunt cele de bază. Tot ce vei reuși să scoți cu motivațiile de bază va fi un căscat prelung. Sau poate două.

          Nivelul motivațiilor de bază trebuie ținut la minim în povestea ta. Nu renunța complet la ele; cititorii au nevoie de ele pentru a vedea partea umană a personajelor tale. Folosește-le atunci când lucrarea ta pare sa o ia pe făgașuri fantastice sau nerealiste. Dacă se petrec chestii de-a dreptul nebunești, o motivație de bază poate aduce povestea ta înapoi pe pământ.

           2) Eroii pot avea motivații rele în timp ce răufăcătorii pot avea unele nobile. Chiar și cele mai  alb-negru personaje, ar trebui să experimenteze un pic din zona gri, la un moment dat în romanul tău. Nu trebuie să ajungă la nivelul de gri al lui Caulfield Holden (De veghe în lanul de secară - J.D. Salinger), dar un strop de motivație contrară (nu știu dacă are sens, dar ce vreau să zic e că ai nevoie de două motivații care să se bată un pic cap în cap) poate condimenta într-adevăr povestea ta, ceea ce va face ca personajele tale să pară cu adevărat realiste.

          Unii dintre cei mai oribili oameni din istoria omenirii au făcut lucruri decente, în timp ce oamenii cei mai apreciați de pe pământ au făcut ocazional greșeli. Asta e viața. Și așa ar trebui să se întâmple și în povestea ta.

          3) Motivațiile sunt asul ascuns în mânecă - Ai grijă cum îl joci!  Frica poate conduce un personaj fie spre grozave acte de curaj, fie spre noi nivele de lașitate. Cititorii tăi se vor putea identifica cu oricare dintre cele două deoarece, cel mai probabil au trecut prin ambele situații la un moment sau altul.

          Cel mai important lucru de reținut este faptul că frica nu face personajul neapărat slab. Asta-i o temă ce apare destul de des în romanele ce merg pe dezvoltarea personajului.

          „Fără frică, nu există curaj." - Christopher Paolini, Eragon

          Teama poate face un om curajos sau un laș. Oricare ar fi cazul, este una dintre cele mai realiste metode de motivare pe care o poti folosi ca scriitor.

Mult fost. Sper că și bun fost.
Dacă nu, îs sigură că-mi ziceți voi.