Se ridică fum în rotocoale, spre nori,
Mândră joacă-n canioane luna;
Vârfuri de munte se-nalță, 'nnegrind
Bolta alpină, bătrâna...

Trag în plămâni aerul rece,
O pâclă e-n cuprinsul ochilor mei;
Mâinile-mi devin acum inutile
Când gheața vibreazā fārā temei.

Mā pātrunde-n toatā ființa
Amar rāscolindu-mā,
Se extinde-n tremur, ca fumul,
Tăcut adormindu-mā.

Mā-nveşmânteazā zarea montanā,
Se sparg orizonturi in mii de culori,
Totul e-n tāria mâinii de zāpadā
A cuiva care nu farmecā-n fiori.

Ninge ploaie dulce-amāruie,
Hālāduiesc mii de gânduri-infinit
M-acopera burnița şi apa şi soare
Vopsea palidā de nerāsārit.

Fazeazā gladiole prin pieptu-mi iertat
De respirația încleiatā-n condei
Iar eu rāmân fumātor de iarnā şi vise,
Când gheața vibreazā fārā temei.