un val la marginea nemuririi
mi-a îmbrăcat sufletul
când te-am presat între petale de așteptare și
cobalt
învăluit cum erai în cer
și te-am metamorfozat în floare,
suflete.

îmi îngheață în frică de respingere

iubirea
îmbrăcată în sine însăși și-ntr-un tricou larg
și în fiori de gheață
mi-e frig
și mi-e teamă de mine

îmi merge mintea și mai încet
amorțește în pojghițe de somn
- migrene de beznă -
și pot în sfârșit să țin pasul cu
propriile gânduri cu
tot ce au ele și pot
să te privesc

căci fiecare sclipire din ochi
fiecare parte din tine
e cea mai frumoasă dintre toate
vânătăile, loviturile
cicatricile înspumate
defectele
toate mă fac să te iubesc
mai mult decât noptalgiile din insomnii.

《I don't like kaleidoscopes 'cause they don't kaleidoscope the way you do》

5|05|2019

A