lasă-mă, Doamne, să-mi contorsionez orizontul,
ține în palmele Tale inima mea
protejeaz-o ca pe copilul Tău
și tricotează-i poveștile frunzelor care cad,
de data asta la trei dimineața,
nu uita să-i spui că timpul trece
căci, Doamne, am greșit...

ia-mi sufletul învelit în păcatele firii
și împletește-i fir alb;
străpunge-l în ace de curcubeu
și roagă o rază de lună să-l mângâie
când îl împlinește gândul Tău...

că suflul Tău etern e-n viața noastră
și-a fost de la începuturi
când nici timpul nu era timp
și nici întunericul nu era întuneric
așa că ia-mă și du-mă la Tine
dă-mi lumânarea ta ghid în noapte...

am greșit, iubite, am greșit
am greșit c-am greșit,
am greșit că sunt
om...

《greșeala de a fi》

'28|04|2019