Dimineața îi prinse pe amândoi cu iubire în colțurile gurii și mirosind a sex. Prima care s-a trezit a fost ea. Își aminti repede unde era, de ce se alfa pe parchet și în brațele cărui bărbat adormise. Își clipi somnul de pe gene și se cuibări mai bine în acea îmbrățișare, chiar dacă își putea da seama cât de tare trebuie să îi fi amorțit mâna lui Elijah. Un culcuș atât de sigur, de călduros; sentimentul de siguranță o făcu să uite de orice. Lipită de el și mișcată doar de respirațiile lui, toate grijile se evaporară. Nu mai exista un loc de muncă sau studii pe care trebuia să le termine, dar, mai presus de orice, singurătatea ei părea alinată, aproape uitată. Fusese în brațele altor bărbați până acum, dar pielea ei nu se sudase niciodată de trupul altcuiva, așa cum o făcea cu cea a pictorului. Când îl atingea simțea nevoia de a își păstra mâinile pe el, pentru totdeauna. Când, în final, se dezlipea de el, buricele degetelor se detașau cu un sunet puternic, asemeni unui plasture luat de pe o rană. Dureros, dar de multe ori necesar.

        Emilia se întoarse spre el, încercând să nu îi tulbure somnul. Voia să îl privească, să se poată uita la el fără să îi întâlnească ochii aceia de jad care o tulburau atât de tare. Acum că privirea lui nu o fixa scrutător, putea să îl cerceteze și ea. Era frumos, da, nimeni nu ar fi negat aceasta afirmație, dar fiecare trăsătură a sa ascundea mister. Buzele îi erau mușcate și rupte, dar toate săruturile pe care și le-au dăruit au fost moi și umede. Pe semne că se sărutaseră cu inimile, mai mult decât cu gura. Fruntea adăpostea câteva cute premature. Zâmbi; expresivitatea lui era evidentă, dacă a fost în stare să nască câteva riduri timpurii. Atunci Emilia observă amănuntul care i se părea nelalocul lui: cu fața relaxată și prinsă în somn, sprâncenele sale nu stăteau împreunate, așa cum se obișnuise femeia să le vadă. Nu era încruntat, iar ea nici nu își închipuise că îl putea vedea vreodată așa. Ocheadele lui mereu pătrunzătoare acum se topiseră de pe chipul pictorului, lăsând la iveală un Elijah cu trăsături mult mai armonioase. Zâmbi din nou. Era un tânăr, atât. Un bărbat tulburat, un artist pasionat, dar un om, la fel ca și ea. Și poate nu era atât de rău dacă începea și ea să îl iubească, măcar puțin. Măcar așa ar încerca să îl îmbuneze și pe el, dar să își liniștească și ea sufletul.

        Se apropie de Elijah și îl sărută. Voia neapărat să îi guste buzele acum, când îl avea așa vulnerabil, întrutotul al ei. Nu mai trebuia să îl audă îndrugându-și balivernele, spunând tot felul de prostii înțelese doar de el. Îl avea adormit, vulnerabil dorințelor ei. Nu se putea opune, nu că ar fi vrut să o facă, dar era o posibilitate bună de eliminat. Emilia dicta acum și se putea opri oricând. L-ar fi avut așa oricând: slab, sub ea și adormit. Iubind-o, dar făcând-o într-un mod acceptat de femeie. Nu se îndoia de sentimentele lui, știa că o îndrăgește sincer, dar pasiunea lui a ajuns să o înspăimânte teribil, până în punctul în care ar fi pregătită să îl abandoneze. Și erau, în final, niște străini.

        O mică parte din ea își dorea însă ca el să se trezească și să o prindă în plin fapt. Atunci nu ar mai fi nevoie să explice nimic, să încerce să își justifice sentimentele care i se amstecaseră într-un nod în centrul inimii. Nu mai voia să vorbească cu el, să își traducă trăirile în cuvinte, căci dicționarele nu cărau cu ele intensitatea și contrastul dintre toate greutățile ce îi apăsau ei trupul. Și, uneori, un sărut ajunge. Două perechi de buze pot păzi multe cuvinte care nu trebuie vreodată rostite. Se spune că îndrăgostiții comunică doar prin sărutări, prin vorbe agățate de limbă, între buze, care dansează de la unul la altul, ajugându-le direct în suflet, trecând, de data aceasta, peste urechi. Așa își rezolvă problema. Mintea ei era incapabilă să îi explice bărbatului sentimentele ei, dar poate trupul ei era cel care trebuia să troneze în acel moment, preluând controlul. Îi lăsă, astfel, o promisiune pe buze, sperând ca și el să o poată descifra.

        Până la urmă, Elijah avea gust de „te iubesc", dar nu se trezi.

        Se ridică încet și îl înveli pe bărbat la loc. Se flutură goală prin apartament, cu sânii albi săltând și carnea feselor jucându-se în curbe senzuale la fiecare pas. Deși dezbrăcată, cu vopsea colorată împrăștiată pe corp și cu două picături de spermă ce îi curgeau încet în josul coapsei, Emilia nu inspira nimic vulgar. Precum Venus a lui Botticelli, ea se întruchipa goală și picioarele i se întindeau lung în arcuri vuluptoase, palide. Părul îi aluneca în cosițe lungi pe spate, rumene, mușcate cu poftă de soare.

        Nu era perfectă, cel puțin nu așa cum și-o închipuia Elijah și nici măcar nu își epilase în întregime pubisul. Era doar o femeie și avea corpul uneia. Emilia nu avuse niciodată complexe. Poate în adolescență, când acneea i-a înstelat obrajii, dar, în rest, se credea frumoasă. Îi plăcea nasul ei în vânt și părul vâlvoi, mai ales desfăcut peste umeri. Avea buzele aproape simetrice și când stateau întredeschise se arcuiau senzual sub formă ovală.

        Îi plăcea cum arăta, chiar dacă încerca să inspire indiferență. Știa că este frumoasă, dar să admiți, ca femeie, că te vezi atrăgătoare omoară instant orice interes din partea sexului puternic. Învățase de-a lungul anilor să mențină acest joc de du-te – vino, pentru că odată ce te lași prea ușor, nu te mai vrea nimeni. Emilia era frumoasă, dar fața ei era încununată de încrederea care îi mâna orice mișcar și poate chiar acesta era elementul pe care îl găsea Elijah greu de oglindit pe pânză. Nu știa cu ce femei fusese el în trecut, cine îi colindase patul, dar nu o interesa, pentru că nici pe el nu îl privea trecutul ei. Putea doar să se întrebe ce o făcea pe ea specială față de oricine altcineva. Nu era singura posesoare de ochi albaștri și nici ultima care s-a născut cu părul blond. Cine știe ce inspirați divină i-a dictat lui Elijah să o aleagă pe ea? Poate nu ar trebui să dea cu piciorul acestei șanse, de a se lăsa iubită.

         Îi era dor să primească, nu numai să dea.  

        De parcă simți admirația profundă cu care Emilia îl privea, Elijah își flutură pleoapele alene. Se trezise cu urmele unui sărut pe buze și nu știu dacă visase.