Uneori simți că ți se termină cuvintele, nu-i așa? Te-ai agăța chiar și de un crâmpei de realitate ca să ai mai multe. Ai sparge aștri și ai încuia oceane-n ochii lui, doar pentru a avea mereu vorbele potrivite în buzunar.

        Dar asta nu-i adevărat, nu? Cu el poți fi sinceră. Cu el poți vorbi orice.

        Dacă te gândești mai bine, nu ai cum să nu ai cuvintele cu tine. Există miliarde de posibilități în care fiecare literă poate fi îmbinată, milioane de feluri în care fiecare silabă îți poate părăsi buzele. Infinit de cuvinte. Infinit de realități. Și atunci, de ce, când vorbești cu el, ai mintea goală?

        Uitându-te la Flint, știi, cumva, de ce. Un băiat pasionat de viața dincolo moarte nu e tocmai normal. Un băiat care nu crede în puterea sentimentului și preferă, în schimb, matematica emoției, nu poate fi așa cum e el. Un băiat atât de absorbit în știința nemuririi nu poate fi concentrat în frumusețea din prezent.

        Totuși.

        Când te atinge, corpurile voastre se distrug în energie electrică.

        Totuși.

        Când ești lângă el, inima ta se sfârșește dincolo de granițele posibilului.

        Totuși.

        Te-a învățat cum e să trăiești.

        Flint ți-a sfărâmat lumea, dar ți-a clădit alta dintr-un sărut. Flint ți-a reconstruit universul din artificiile ochilor lui. Flint te iubește.

        Flint... Flint ți-a demonstrat că Pământul e suspendat în spațiu. Iar, în consecință, sufletele voastre mânjite de dragoste plutesc și ele în infinitate.