Iubirea În Ochii Tăi

Scrisă de: LarisaViziteu

 „Nu-mi pasă cine ești, dacă îmi cânți cu succes muzica inimii mele, atunci te iubesc."–Dandelion

Am visat. Am visat iubire. Se simțea atât de real încât o puteam atinge cu sufletul meu. Era unul dintre acele sentimente de neexplicat, de neînțeles, dar care este simțit la cea mai mare intensitate. Era magic, era perfect. Era o muzică pe care o tot fredonez, dar căreia nu-i găsesc linia melodică. Era o voce fără ecou, era o emoție plină de sentimente, era ceea ce mi-am dorit mereu, dar nu puteam obține. Erai tu.

Dansam. Dansam pe ritmul nostru, pe cântecul creat de dragostea dintre noi. Cu fiecare clipă în care te priveam în ochi, mă pierdeam tot mai mult în sclipirea lor. Un moment cu tine valora mai mult decât un an în altă parte. Nimeni și nimic nu ne întrerupea, tu îmi șopteai cu o voce blândă că vom fi bine atât timp cât suntem împreună.

Inimile noastre băteau la unison, ne spuneau că ne iubim. Ritmul lor devenea un fel de cântec în care ne afundam tot mai mult, urmând pașii de vals. Îmi sprijineam capul pe umărul tău și simțeam iubirea cu tot sufletul meu. Nimic nu e mai scump decât dragostea, nici măcar fericirea, fiindcă iubirea aduce cu ea mereu și fericire.

Privindu-te în ochi, mă adânceam în ei cu totul, iar tot ce era în jur părea o iluzie. Ne-am îmbrățișat, căldura sentimentelor tale mi-a acoperit corpul și am devenit una. Te-ai apropiat de urechea mea și mi-ai șoptit cu glasul acela blând că nu îmi vei da drumul niciodată. Deja nu mai trăiam în realitate, eram undeva în universul creat de noi.

Cum arată acest univers? Pe fundal se aude mereu o melodie de dragoste care se amplifică odată cu intensificarea sentimentelor. În lumea aceasta ne iubim și, la urma urmei, ce poate valora mai mult decât iubirea? Aici nu ne e frică să ne privim în ochi, aici ne șoptim la ureche, doar pentru a nu acoperi cântecul de pe fundal. Aici ne pierdem în iluzia dragostei, aici credem că ura este o otravă cu leac.

Tu reușeai să aduci universul descris mai sus în realitate, tu reușeai să mă amețești cu un singur gest, tu reușeai să-mi stârnești sentimente inexplicabile. Un nou cântec își făcea apariția, iar noi ne luam de mână și începeam să ne mișcăm pe ritmul lui. Brațele tale m-au înconjurat și respirația mea s-a oprit o clipă. Mă otrăveai cu iubire.

– Simți și tu? m-ai întrebat dintr-o dată, iar eu te-am privit din nou în ochii întunecați.

– Cum aș putea să nu? ți-am răspuns fără ezitare și un zâmbet a apărut pe fața amândurora.

Am continuat să ne mișcăm lent pe melodia care era doar în capul nostru. Chiar simțeam. Simțeam iubire, fericire, era ca și cum am reînviat. Nu exista nimeni să ne strice momentul, nimeni să ne despartă, eram doar noi doi și un sentiment.

– Știi că nu pot evita emoțiile pe care le port în interior când te văd, nu? ai continuat cu o nouă întrebare care îmi dădea fiori pe șina spinării.

Vocea ta mi se repeta în cap ca un ecou, iar zâmbetul de pe buze mă amețea, până începeam să râd incontrolabil. Am încuviințat din cap, fără să-ți răspund. Eram fericită cu adevărat și îmi plăcea să mă gândesc că tu mă făceai să mă simt așa. Continuam să dansăm, pierzându-ne în pașii de dans pe care îi urmam și în ochii celuilalt. Tu erai totul pentru mine, iar eu eram lumina care te ghida în întunericul din interior.

– Știi ce văd atunci când te privesc? te-am întrebat și eu, oprindu-ne câteva clipe din dansat.

O nouă conexiune s-a format între noi și ceva parcă a prins viață prin iubirea noastră. Ai ridicat din umeri, zâmbindu-mi într-un mod amețitor, care îmi întorcea lumea cu susul în jos. Pentru o secundă, am împietrit.

– Văd iubirea în ochii tăi, ți-am răspuns cu toată sinceritatea.

Nu ai spus nimic, doar te-ai apropiat de mine și te-ai aplecat peste buzele mele. Într-un mod magic, s-au contopit într-un sărut, iar noi am devenit una. Eram împreună, iar atunci când două persoane se simt bine, nimeni și nimic nu le poate distruge momentul.

Nu era nevoie de mai mult ca să știm că eram făcuți unul pentru celălalt. Mă simțeam specială, doar fiindcă tu credeai asta despre mine. Farmecul tău mi-a pătruns până în sânge și aveam o stare euforică din cauza ta. Mă iubeai, iar eu m-am îndrăgostit. Nu, nu de tine. M-am îndrăgostit de iubire.

„Hmm, iubirea! Cine știe ce e cu adevărat?". Pentru prima dată de când eram cu tine îmi dădeam seama că efectul tău hipnotizant era dat de sentimentele mele prea puternice. Nu, nu eram nici măcar atrasă de tine. Era atât de greu de explicat, cuvintele nu mai ieșeau așa cum voiam eu. Iubeam iubirea.

Te-am mai privit o dată, te-am atins. Erai acolo, dar pentru prima dată de când eram împreună, te simțeam departe. Era ca și cum totul era doar o iluzie. Te depărtai și încercam să te urmez, dar ceva mă trăgea în spate. Nu mai erai acolo, am rămas singură, cântecul se risipea în aer, până a rămas doar un ecou în mintea mea. Toate șoaptele, atingerile, îmbrățișările, privirile au devenit doar niște amintiri la care nu mai puteam ajunge.

Am visat. Am visat iubirea și cred că m-am îndrăgostit. M-am îndrăgostit de iubire.

Dar m-am trezit și odată cu trezirea, visul a dispărut, așa cum și tu ai plecat. Tot ce mi-a mai rămas erau niște sunete incomprehensibile, niște amintiri neatinse, de parcă nu le-am trăit. Nu te-am putut uita, visul de aseară a devenit un scop, visul de aseară nu s-a terminat odată cu ivirea zorilor. Deși eu m-am trezit, continui să te visez. Forța oferită de tine m-a făcut să realizez că iubirea e mai puternică decât orice altă emoție.

Mi-am dat seama că până și iubirea e efemeră, iar momentele devin doar amintiri odată cu trecerea lor. Dacă e adevărat, aș vrea să am cât mai multe momente cu tine! Aș vrea să te strâng în brațe, să te privesc, să îți spun tot ce nu am putut. Aș vrea să ne îmbrățișăm, să purtăm acele conversații pe care le-am visat cu atâta ardoare, aș vrea să fim doar noi.

Însă știu că ceea ce a fost aseară, a fost doar un vis, iar visele nu sunt decât plăsmuirile noastre care ne mențin cumva vii. Ceea ce e destul de ironic, fiindcă tot ele ne omoară. Și uneori aș vrea să nu te am în minte noaptea, însă se întâmplă.

Îmi pare rău. Îmi pare rău că te visez, că mă gândesc atât de mult la tine, la noi, la ce-am putea fi. Îmi pare rău că ai fost Soarele unei luni ca mine. Îmi pare rău că am fost doar o lună pentru tine. Îmi pare rău că țin la tine și că nu te-am uitat.

Voi încerca să te las în trecut. Voi încerca să adaug și visul acesta în acel loc întunecat pe care am promis că nu-l voi vizita vreodată. O altă minciună. Am vrut să te șterg din mintea și din inima mea, însă nu am putut. Am vrut cu orice preț să te am, așa că ai devenit un vis. Visul meu.

Chiar dacă nu eram îndrăgostită de tine în mod special, te voiam. Îmi doream să te privesc, să te îmbrățișez, să ne vorbim, să dansăm pe cântecul inimilor noastre. Să dansăm pe cântecul inimii noastre, fiindcă atunci când eram împreună sufletele noastre deveneau unul singur.

Acum te port doar în suflet; asta înseamnă că ești mort pentru mine. Acum te port doar în amintire; asta înseamnă că ai plecat din viața mea. Acum te port doar în vise; asta înseamnă că ai revenit și mi-ai dat lumea peste cap din nou. Așa cum obișnuiai să faci.

Privesc pierdută plicul de pe masă. Tu ai fost expeditorul, destinația am fost eu, iar coletul a ajuns acolo unde trebuia. L-am primit ieri, nu am avut curajul să-l deschid, însă la un moment dat ar fi trebuit s-o fac. Cred că acesta e momentul.

Dezleg firul alb de pe plic, legat într-o fundiță, cu mare teamă. Deschid ușor plicul continuând să sper că numele meu va apărea pe hârtia din interior. O secundă. Două. Trei.

Nu a fost nevoie de mai mult ca să văd, citesc, înțeleg. Nu eram eu. Nu sunt și nici nu voi fi eu cea care va fi lângă tine. Scap invitația din mână și o lacrimă fierbinte se desprinde de unul dintre ochi, alunecând pe obraji.

Presupun că visul a fost doar un vis, unul care va dispărea odată cu ivirea zorilor. Sunt doar curioasă ce s-ar întâmpla dacă visul meu ai fi tu.

Ridic nonșalant invitația, îmi șterg lacrima și mototolesc plicul. Îl arunc fără milă în gunoi și îl uit acolo pentru totdeauna. Iar acum nu, nu mă refer doar la plic.

M-am îndrăgostit. M-am îndrăgostit de iubire.