Salut! Numele meu este Debbie Lime, iar astăzi este prima mea zi la o școală nouă.
         Eu și prietena mea, Sara Bake, ne-am mutat din vechiul nostru cartier, de lângă calea ferată, la același etaj al unui bloc de pe undeva de prin centrul orașului din cauza unui cutremur ce ne-a distrus locuințele. Părinții noștrii sunt buni prieteni încă din facultate și din acest motiv au fost de acord să colaboreze financiar până ce fiecare se va pune pe picioare.
         Eu și cu Sara totuși suntem destul de încântate de situație căci vom merge, în continuare, la școală împreună, iar deoarece acum locuim și la același etaj de bloc putem să ne vedem chiar și mai des în afara orelor.
         Îmi place să-mi petrec timpul cu Sara. Ne cunoaștem dintotdeauna. Știu totul despre ea. Știu ce tip de cărți îi place să citească, care este culoarea ei preferată, ce melodii îi place să asculte...știu până și că la stres înjură în exces. Ea este genul acela de fată cu părul lung căreia îi place să-l țină mereu prins. Mai nou, în două cozi împletite, se pare. Mereu am fost geloasă pe părul ei castaniu pentru cât de drept putea să fie în comparație cu al meu, care e aproape cârlionțat. Îmi urăsc părul. E greu de spălat, greu de pieptănat, greu de întreținut în orice fel. Îl urăsc atât de mult încât, acum vreun an am luat foarfeca și am început să-l tai iar de atunci îl țin numai tuns scurt. Părul meu este o nuanță de maro roșiatic în orice caz. Ăsta mi se pare singurul avantaj.
         Revenind la subiect, da, am emoții legate de noua noastră școală, dar nu mă stresez când vine vorba de prima impresie și stereotipurile acelea, cum că ar fi cea mai importantă. Suntem deja a șaptea, nu cred că în doi ani o să ajungem să avem cine știe ce reputație. Nu. Mi se pare doar că școala asta este foarte intimidantă prin dimensiunile sale și prin tipurile de elevi care învață aici. Nu e o școală rea, nu mă înțelegeți greșit, dar e o școală ce-a fost construită dintr-un experiment și care a supraviețuit, spre surprinderea mea, până în ziua de azi.
         Cineva s-a gândit să înființeze un proiect în care toți copiii respinși sau invidiați de anumiți indivizi ai societății să fie mutați aici, cu acordul părinților lor, bineînțeles, ca să se stopeze bătăile, certurile și neînțelegerile dintre diferite tipuri de oameni. A început cu câteva clase primare și niște profesori tineri, voluntari, dar odată ce a fost publicată în ziare mii de părinți dornici să-și înscrie copiii acolo au fost puși pe listele de așteptare, așa că au trebuit să mărească școala. Iar în prezent, aceasta are 152 de clase așezate pe trei etaje, plus parterul. Adică, câte 19 categorii de clase de-antâia, a doua, a treia...și așa mai departe.
         Dar ce înseamnă mai exact "copii respinși sau invidiați" și pentru ce este nevoie de atâtea clase?
         După cum consideră unii adulți, "respinși" înseamnă că ies din normal prin faptul că sunt diferiți în sensul rău, iar "invidiați" înseamnă același lucru, doar că în sensul bun. Vedeți voi...adulții vor constant să fim egali pe de-o parte. Însă pe de altă parte nu prea... Iar școala asta a fost înființată făcând referire la, și încercând să rezolve diferite probleme. Homofobii, discriminarea femeilor, rasismul, comunismul și lista poate continua. Dar suntem în anul două mii și trebuie să învățăm să ne acceptăm unii pe alții cu bune și cu rele. Iar pentru majoritatea, o școală specială pentru toate categoriile de oameni a fost o idee genială și totodată un fel de-a spune că accepți pe toată lumea. Alții, pe de altă parte, au considerat chestia asta ca fiind o izolare a copiilor diferiți de restul copiilor. Însă școala are și a avut mereu o defensivă adresată acestui argument. Și aceea fiind faptul că oricine se poate înscrie la această școală, chiar dacă nu este diferit cu absolut nimic. Pentru acești elevi există de asemenea o clasă numită și numerotată corespunzător.
         Ironia sorții face ca acea clasă să se numească clasa "Neintegraților", însă nu cu rea voință, bineînțeles.
         Și uite așa, părinții noștri ne-au înscris acolo, la școala cu 152 de clase, dintre care, cele cu numere de la 114 până la 132 inclusiv, sunt de-a șaptea. Însă, înainte să intrăm în 119, "Neintegrații", clasa de care vorbeam puțin mai înainte, trebuie să testăm fiecare clasă de-a șaptea în parte.
         Adică, vom învăța o săptămână în 119, apoi vom învăța în câte o altă clasă, pe rând, până le vom fi văzut pe toate 19. După fiecare zi de școală vă trebui să scriem cum ni s-a părut în fiecare clasă, iar școala va decide apoi, la ce număr rămânem.