Temnita intunecata si veche , barile ruginite si peretii imbibati de sange vechi le era adapost . Asteptau ziua de maine cand vor fi executati .

Dimitri o strangea in brate pe Celest . De mult nu o mai vazuse plangand iar acum ca o tinea in  brate si ii putea auzi inima batand tare pe acelas ritm cu a lui totul ii parea ireal de frumos si tragic.

-Am o idee , spune Celest pe un glas tremurat . Isi aropie buzele de urechea lui si ii sopteste planul .

-Cred ca va merge , raspunde el zambind .

Isi petrecusera toata seara imbratisati fara ca vreunul sa se desprinda de celalalt .

Linistea serii destramata de primele raze de lumina lasa in urma pasii galagiosi ai soldatilor care ii vegheau pe cei doi prizonieri .

- Imi este frica , spune Celest usor .

-Frica ? Celest pe care o cunosc eu ? Niciodata , ii raspunde Dimitri pe un ton glumet . Reusise si de data aceasta sa o calmeze prin atitudinea sa naturala si linistita .

Unul dintre gardieni se apripie de ei .

-E timpul , deschide usa cu un inel de chei maricel iar patru gardieni ii conduc pe cei doi prizonieri spre sentinta finala .

Poate asa avea sa se sfarseasca pentru ei .

Cand mai aveau cativa pasi pana la iesire Dimitri ii lovi pe cei doi gardieni care il conduceau  lasanui pe jos. Cei doi care o tineau pe Celest se pregateau sa intervina,mult mai rapida Celest ii lovi iar ambii cazura pe jos .

Dimitri o lua de mana si fugira din temnita sumbra  .

Era dimineata , umbrele erau prea ocupate sa se adune la palat ca sa observe cei doi prizonieri care alergau cat puteau . Doi cai erau legati in fata unui han.

-Ce spui de o plimbare calare?Spune acesta dezlegand caii si ajutand-o sa

urce pe unul dintre ei.

-Mi-ar face placere,ii raspunde putin amuzata.

Dupa ce urca si el da pinteni calului indreptanduse spre padure.

In spatele lor arcasii calare incercau sa ii nimereasca .

O sageata trasa cu noroc ii strapunse umarul lui Dimitri.

Acesta continua sa calareasca fara sa mai tina cont de durerea ingrozitoare.

Arcasii le pierdura urma in padure . Mai mersera putin calare si reuntara sa ii mai caute.

Cei doi fugari ajunsesera in inima padurii  , vechia casa unde locuisera se afla acolo  . O casuta in copac facuta din lemn negru  , legara caii si urcara.

Interiorul era exact asa cum si-l aminteau ei ,un loc linistit si primitor.

Dimitri isi scoase sageata din umar ,Celest gasii prin vechile sertare pansament si spirt. Turna putin spirt pe o bucata de material si incepu sa ii dezinfecteze rana facand uneori pauze pentru a nu-l chinui.

Dimitri rezista durerii ,trecuse si prin mai rele,ca atunci cand hotii incercara sa ii fure pietrele de ametist pentru coroana Celestiei .

Tocmai ce cumparase cele 26 de cristale pentru coroana  cand magazinul a fost navalit de hotii de bijuterii.

Parca o auzea din nou pe Celest cum tipa la el cand s-a intors la castel cu rani grave . Nu dormise cateva zile bune pe atunci numai sa aibe grija de ranile lui .

Cand reveni la realitate observa ca micuta adormise pe pieptul lui . Se intinse spre patura si simti cum mainile Celestiei il strang mai tare.

-Nu voi pleca,sopteste el fara sa o trezeasca .