"Our bond is iron, but you're so easily broken."

✽✽✽

Levitând este, în aparență (probabil și în esență), o poveste cu temă psihologică a unor băieți normali, deveniți prieteni într-un mod puțin neobișnuit.

Firul narativ și descrierile lucrează mână în mână și fac o treabă satisfăcătoare în construcția sentimentelor, a peisajelor ( apusul de soare) și a personajelor.

Există greșeli minore, de tipul lipsei diacriticelor (de ex. lipsa lui "ă") și punctuația greșită în vorbirea directă (ex. "Ți-am dat un brânci, atâta tot, vru să mai spună ceva..." trebuie să fie "Ți-am dat un brânci, atâta tot. Vru să mai spună...").

Niște situații din întâlnirea lor au fost neobișnuite. Și anume, Lucas, care a căzut într-o manieră periculoasă, nu s-a lovit grav. Sau genunchii care i-au "căzut pe șoldul drept", ceea ce pare de-a dreptul imposibil, mai ales pentru că genunchiul, chiar dacă e lipit de corp din cauza unei căzături, nu poate ajunge mai jos de cutia toracică, adică la șold.

Prima impresie despre Lucas denotă multă tristețe în viața lui. Un cititor își poate imagina ce e mai rău, dar deocamdată nu știe nimic. Tot ce i se dă sunt gândurile lui de acum, potrivite pentru a-l îndemna să citească mai departe.

Blake este dinamic, dar nu este nici nespus de puternic, nici ciudat de grozav. Apariția lui este interesantă și realistă, dar faptul că l-a împins pe Luke din calea dușmanilor săi nu are sens, deoarece cel din urmă nu-i cunoștea și nu le-a făcut nimic rău. Iar replicile prin care cei care l-au fugărit pe Blake își arătau mirarea și nepăsarea față de Lucas sunt argumente puternice. Așadar, din acest punct de vedere, situația a fost forțată.

Sfârșitul capitolului unu dă impresia că ambii băieți, Luke și Blake, au mai multe probleme decât s-ar putea dezvălui inițial.

În continuare, Blake se comportă exact ca la prima ciocnire dintre el și noul lui prieten. Nu se lipește imediat de blond, încercând să facă pe salvatorul, dar totuși se poate observa că îi duce grija în felul său, tipic nepăsător.

Relația dintre Lucas și Lidia e ciudată. E clar că trebuie să fie un fel de iubită sau cel puțin o prietenă apropiată pe care el este nevoit să o suporte. Dar nu sunt destule indicii și problema sau explicarea ei este mereu evitată, fiind menționate doar numele ei și faptul că îl irită pe Luke. Asta poate fi o sabie cu două tăișuri: pe de o parte, un cititor dorește să știe mai multe, deci va citi următoarele capitole; pe de altă parte, acesta ar putea să se enerveze pe faptul că i se transmite ceva ce el crede că e evident, dar în același timp, nu i se comunică direct, ca și cum ar fi un mare secret.

În concluzie, Levitând aduce niște personaje din viața de zi cu zi (tipul bogat, aparent plictisit, dar în interior deprimat; tipul "cool", rebel și amuzant) și le trece prin experiențe emoționale, arătând cititorilor realitatea cruntă a vieții, cum ar fi stereotipurile, "aparențele înșeală" și "nu toată lumea e sfântă".

Câteva sfaturi:

-recitirea capitolului pentru corectarea greșelilor făcute din neatenție

-o descriere oficială (etichetele și coperta se potrivesc de minune cărții, dar nu pot lua locul unei descrieri și nu sunt suficiente pentru a atrage atenția)

-nu trebuie folosit apostroful în exprimarea gândurilor

✽✽✽