Descriere

În fiecare om există bine şi rău, ce îi face diferiţi este reprezentat de combinaţia dintre cele două elemente. Pe unii viaţa îi îngenunchează, transformându-i în cel mai mare coşmar al lor, însă alţii aşa se nasc, sărutaţi de întuneric.„ Nu poţi ajuta o persoană, care nu-şi doreşte asta."„Vânzătorul de iluzii" spune povestea unor oameni care hotărăsc să-şi ia viaţa în propriile mâini şi să se revolte împotriva societăţii. Pentru ei nu contează cât de mare e riscul, când îşi pot atinge scopul. Nu contează că puţin câte puţin îşi vând sufletul diavolului, lăsându-l să cadă pradă întunericului mistuitor.„Ți-a folosit la ceva sinceritatea, bunătatea şi generozitatea ta? Uită-te în ochii mei şi spune-mi. Ți-au ținut de cald aceste virtuți când degetele îți tremurau de frig iarna? Ți-au dat să mănânci atunci când cerşeai în piață pentru o bucată nenorocită de pâine? Te-au scutit de suferința şi umilința pe care a trebuit să o înduri când nu aveai cu ce să-ți îmbraci frații? „ - Amadeo de Moreno

✽✽✽

Cartea Vânzătorul de iluzii își dezvăluie, încă din descriere, natura psihologică prin care predă o lecție importantă: fie că faci un bine sau un rău, nu ai o garanție despre ceea ce primești înapoi.

Personajul principal, Amadeo, pare un bărbat șarmant, puternic și viclean, care inspiră, dacă nu încredere, cel puțin speranță și revoltă în oamenii săraci sau nenorociți de soartă.

Cazul domnișoarei Bertholdo nu e unul special, dar are o perspectivă bine dezvoltată, și, dacă milostenia și toate sentimentele de bunăvoință sunt date la o parte, motivațiile ei pot fi înțelese, chiar dacă nu crima însăși.

Ar fi fost plăcut dacă ar fi existat o parte care să introducă cu acuratețe perspectiva "hoției". Tot ce primesc cititorii este o prezentare de vreo trei rânduri până la întâlnirea cu Amadeo. Mult prea repezit sau prea puțin descris.

O problemă majoră este punctuația. Pauzele nu sunt puse unde trebuie iar firul narativ este, în consecință, grăbit. Chiar dacă majoritatea cuvintelor (aproximativ 98-99%) sunt scrise corect, dacă punctuația nu e adecvată, narațiunea ne trimite într-o cursă foarte rapidă de roller coaster. O iluzie înșelătoare în arta scrisului pentru că, deși cititorii vor înțelege subiectul, or li se vor părea că întâmplările se desfășoară prea repede, or vor sta să corecteze punctuația în gând (ca mine, de altfel).

Acțiunea poveștii se petrece în Italia, dacă reperul spațial Roma este o dovadă suficientă. Trebuie lucrat la adaptarea descrierilor în funcție de perioadă și loc. Nu există greșeli, dar , în același timp, este mult mai bine să detaliezi cât de cât mediul, cum ar fi hainele, purtarea oamenilor, peisajul, folosirea unor cuvinte specifice. Toate acestea au rol în integrarea cititorilor în lumea imaginară.

De la copertă, descriere și introducere, vine impresia de localizare în secolul al XIX-lea. Nu știu dacă existau atunci duci în Roma. Poate da, poate nu. Este recomandat să se detalieze importanța acestui rang în introducerea lui Lopez, cel care a ruinat familia Bertholdo.

Cea mai impresionantă latură a acestei cărți este descrierea umanității și a pierderilor materiale; practic subiectul însuși emană luptă între rațiune, disperare și dorință de răzbunare. Dacă unele componente sunt lustruite, Vânzătorul de iluzii ar deveni un model și pentru categoriile Spiritual sau Istorice (dacă am ghicit perioada).

Câteva sfaturi:

-recitirea capitolului pentru corectarea greșelilor făcute din neatenție (majoritatea de punctuație, unele -puține- nu sunt scrise bine)

-detalierea unor elemente esențiale (ex. mediu înconjurător)

✽✽✽

Cred că știți ce înseamnă roller coaster (engleză) sau montagne russe (franceză). Nu știu dacă există variantă potrivită în română.

Critica e destul de scurtă, ca de obicei. Dar e îndeajuns pentru cele 3 capitole citite.