m-ai luat de mână, lună,
mi-ai aprins universul
și urmele de saturn de pe bluză
și te-ai uitat în ochii mei.

mi-ai răscolit sentimentul
și mi-ai arătat Timpul.
mi-ai deschis ochii
și m-ai făcut să pot vedea
constelațiile din ei.
m-ai făcut, cerule, să simt
că contez.

mi-ai scuturat viața din celule
și mi-ai pus-o în palme.
mi-ai arătat-o, așa cum e ea.
imensă.
am văzut cât e de infinită.
cât e de frumoasă.

m-ai făcut să iubesc viața, lună!
– pe mine, care mă credeam
moartă! –
mi-ai arătat că merită să fiu.
pentru asta, te iubesc și pe tine.
atât de mult, atât de mult,
încât îți voi plânge numele.
mă voi gândi la tine pe vecie
când mi-e greu
și mereu, în general.

pentru asta, îți ofer respirația mea.

«acceptă, lună, un cadou de la un suflet»

¿2|07|2019

semi-poem pentru C.