Toronto, la marginea lacului Ontario, sâmbătă dimineața.

        Generalul North coboară dintr-o mașină neagră, de teren. Glasul i se aude din depărtare, în timp ce se apropie de marginea lacului.

        GENERALUL NORTH: Da, Willianna. Instrucțiunile au fost să lăsăm bomba în depozit. Da. Da. Nu. Nu, absolut nu. Trebuie să evacuăm imediat. Nu vreau să mai rămână nimeni prin preajmă. Nimeni.

        O VOCE (cuvintele pierzându-i-se în depărtare): ...știe?

        GENERALUL NORTH (ezitând): Nu... nu. Nu știe. Și nici nu trebuie să afle. Înțeles?

        VOCEA: Da, generale.

        (Sună telefonul Generalului North. Tonul de apel întrerupe atmosfera tensionată.)

        GENERALUL NORTH: O clipă, toată lumea.

        (Își activează casca. În fața lui apare holograma fiicei sale, Raze, o adolescentă cu părul creț și cu un zâmbet luminos.)

        RAZE: Bună, tată.

        GENERALUL NORTH: Bună, dovlecel. Ești bine? S-a întâmplat ceva?

         RAZE: Nu. Te-am sunat să-ți zic că mă duc pe la Wally. Ajung cam într-o oră.

        GENERALUL NORTH: Cum? Nu...

        RAZE: Uite, tată, știu că nu ești de acord cu relația și că Toronto e departe. Dar cred că e timpul să accepți și tu că am crescut și că nu mai sunt fetița ta de nouă ani. Îmi iau libertatea de a face alegeri. De a lua decizii. Și Wally e decizia mea. Vorbim despre asta diseară, când mă întorc. Dacă vei fi și tu acasă, măcar odată.

       GENERALUL NORTH: Nu înțelegi. Nu veni aici. Spune-i maică-tii să întoarcă mașina și mergeți acasă. În clipa asta!

        RAZE: Nu, tată. Cred că tu nu înțelegi. Eu...

        GENERALUL NORTH: Raze, sunt acolo în clipa asta. E o bombă!

        RAZE: Da, sigur, tată.

        (Holograma se închide. Generalul își lasă capul în mâini și-și aruncă ceasul de la mână, nervos. Dispozitivul se face praf.)

        V