Mai mult ca sigur, mulți oameni ar fi spus că Mary Anne era frumoasă. Poate nu ar fi luat în seamă zâmbetul ei ce exprima orice, mai puțin căldură, sau tenul ei, cu toate că măsliniu, parcă neatins de soare. Poate. Elijah nu avea cum să știe, însă își imagina că în ochii lor ea era o fată care trecea cu ușurință ca fără cusur. Dar această lipsă de defecte îl înnebunea. Când se gândea la ea, nu era ceva de care s-ar fi putut agăța. Nu avea o trăsătură capabilă să o scoată din tipar sau ceva distinctiv. Nu o putea descrie fără să simtă cum îi vine să urle de frustrare, pentru că îi era greu să creadă că ea exista. Dumnezeule, pe întreg corpul ei nu era de găsit măcar o aluniță!

        Nu era frumoasă, în mod sigur nu urâtă, dar să o numească mediocră ar fi fost, de asemenea, greșit. Se situa undeva între cele două concepte, însă pentru Mary Anne nu se inventase un cuvânt potrivit.

        Prima dată când Elijah a văzut-o, banalitatea ei l-a lovit în piept. O întâlnise întâmplător într-un bar și părea ocolită de toată lumea. La prima vedere, nu era deloc atrăgătoare. Doar dintr-o ocheadă i-a simțit simplitatea și simetria feței sale îl plictisea. Stătea pe scaun și s-ar fi zis că îl aștepta. Lui îi plăcea să creadă că Mary Anne nu exista înainte ca privirile lor să se întâlnească. Ochii săi ca jadul în lumina soarelui, cu ochii ei negrii și întunecați ca abisul - suna a blasfemie. Un păcat mult prea mare ca să nu fie voie divină la mijloc.

        A doua zi deja uitase cum arăta. Dădu vina pe alcool, dar știa că nu băuse mult. Își amintea umbra unei fete, dar dacă era întrebat, nu avea idee cum să o portretizeze. Parcă purta un tricou maro, dar de aici se rupea filmul.

         Următoarea dată când dădu de ea fu în magazinul lui Jeff Peters. Elijah stătea sprijinit de perete, cu ochii pe jumătate închiși de somn. Se trezi cu ea în fața lui, dar jură că nu auzise clopoțeii de la ușă când a intrat. Pentru o secundă, nu a recunoscut-o, dar când își clipi somnul de pe pleoape aproape tresări de uimire. Ea se uita la el, iar el se holba la ea. În momentul acela realiză cât de mult își dorea să o deseneze. Nu pentru că era splendidă - tocmai pentru că nu era. Un om obișnuit ar fi pictat-o pe Mary Anne pentru a-i oglindi frumusețea, Elijah voia să i-o creeze.

          Dacă era cineva în putere să ia un lucru fad, lipsit de expresivitate, să îi dea viață și să-l preschimbe în artă, acela era el. Nu a luat alegerea pentru că a fost inspirat, ci pentru că a fost intrigat și deschis unei provocări. Nu era străin impulsurilor sale artistice, dar știa că nimeni nu ar reuși să transforme acei ochi pustiiți într-un cer cu stele, sau părul lins, ce respingea lumina, în cascade de ape otrăvite.

        Și o întrebă, bâlbâindu-se, mai mult ca o șoaptă, fiindu-i frică ca ea să nu se sfărâme la auzul vocii lui, dacă era de acord.

        Și ea răspunse, în glas de re bemol, că da.

        Sunetul trezi un ecou în trupul lui Elijah. Începu să tremure; i se făcuse frig. Își strânse mâinile una în alta și își trosni cu vehemență articulațiile degetelor, având nevoie de un zgomot care să umple prăpastia dintre cei doi.

        Așa au ajuns ei în sufrageria bărbatului acum. Ea pe fotoliu și el amestecând culori. Trecuse o lună de la prima vizită a femeii și progresul era aproape nul. Elijah picta, dar ce picta era doar o transpunere a femeii, împreună cu simplitatea ei. Lipsea strălucirea, măreția la care el se așteptase. Începuse să se întrebe dacă făcuse o greșeală, dacă se încumetase prea repede, fără să gândească înainte. În interiorul său își simțea orgoliul zgâriat și rememoră pentru o secundă ultima dată când s-a întâmplat asta. Brusc, chipul femeii fu înlocuit cu un altul, dar care dispăru la fel de repede precum a apărut. Elijah își împinse ochelarii pe nas, pătându-și ramele cu vopsea galbenă.

        — Nu pot continua acum, dădu el verdictul.

        — Își putea auzi mândria spărgându-se în mii de cioburi.

        Trecuseră ore, iar afară se întunecase de-a binelea.

        — Mary Anne, vrei să rămâi aici în seara asta? Nu te-aș putea lăsa să pleci acum.

         Ea dădu afirmativ din cap și se ridică de pe fotoliu. El se repezi spre ea și o împinse înapoi. Îi luă obrajii în palme și îi cuprinse gura într-un sărut. Dacă pictura nu avea să îi ofere fiorii de care avea nevoie, putea la fel de bine să îi caute în alte locuri - sau, cel puțin, să încerce. Începu căutarea în fusta ei și îi apucă strâns interiorul coapsei stângi. El conducea, iar ea se lăsa condusă. Avea impresia că săruta hârtie udă, nu buzele unei femei. Ea nu se opunea, dar nu răspundea întru totul, cu pasiunea de care el era atât de înfometat. Mâna rece de pe spatele ei nu o făcea să tresară și degetele ce se jucau cu dantela lenjeriei nu îi îmbujorau obrajii. Pentru el, în acel moment, ea nu era un om. Nu era femeie, nu era o iubită, nu era o muză. Era un înlocuitor prost ales, care nu își îndeplinea scopul. Ca zaharina în cafea. Dar el prefera cafeaua neagră, neîndulcită. Așa că ce conta un compromis, câteva clipe de plăcere carnală, fără pretenție spre ceva mai mare.

        Se desprinse de ea, numai pentru a o trage pe canapea. Se aruncă asupra ei încă o dată, dar nu putu să își suprime gândul că ar fi preferat să fie invers. Își desfăcu singur cureaua. Ea nu se dezbrăcă, ci își ridică doar rochia. Mâinile ei se odihneau pe spinarea lui acum, îmbrățișându-l. O îmbrățișare ce denota plăcerea, fiind însă, în același timp, foarte rece. Apropierea lor nu îi înfierbânta, așa cum bărbatul și-ar fi dorit, însă era destul pentru ce se resemnase a avea în acea seară.

        Cu o ultimă răsuflare puternică, Elijah se ridică. Porni cu pași hotărâți spre baie. Se opri în mijlocul drumului pentru a o întreba pe Mary Anne dacă vrea să i se alăture, dar ea refuză, schițând umbra unui zâmbet pe buze.

        Își aruncă ce îi rămăsese din haine pe podeaua băii și intră în duș. Dădu drumul la apă fierbinte și se lăsă dezmierdat. Se prindea de fiecare moment de liniște care trecea pe lângă el. Timpul i se scurgea printre degete și în curând va fi nevoie să se întoarcă în sufragerie. Când opri jetul de apă, frigul începu să îl readucă în simțiri. Cu un prosop înfășurat în jurul taliei, se opri în fața oglinzii. Reflexia sa era mult mai diferită decât ultima dată când o văzuse. Câteva șuvițe ude, brunete, cădeau unduindu-se, trecând de linia umerilor, încadrându-i perfect chipul parcă cioplit în marmură. Buzele-i mari aveau atunci o nuanță de roz pal. Ochii-i brăzdați de gene negre străluceau puternic, dar mai mult a durere. Își sprijini ambele mâini de chiuvetă și lăsă un sunet gutural să îi scape.

        Ce anume se schimbase atât de mult în ultimele luni? Picta și nu își amintea viața lui fară. Preda, ceea ce făcea de când a terminat facultatea. Dar atunci, cum de el, Elijah White ajunsese să nu mai simtă nimic?

        Era tot el, omul conștient că era talentat, sigur pe sine și capabil de lucruri grandioase. Era tot el, încerca să creadă. Se consola, dar știa că minte cu nerușinare. Ceva dispăruse din sufletul lui, iar acum întreaga sa lume se prăbușea deasupra lui. Tot ce el era, tot ce conta pentru el, dispăruse. Pensulele îi păreau străine și culorile nu se mai contopeau cum o făceau odată. Nu mai terminase un tablou de... mult timp, iar frustrarea din el creștea în fiecare zi. Nu îi mai vibrau bătăile inimii până în vărful degetelor și respirția îi era mereu constantă.

        Crezu că Mary Anne avea să fie soluția, dar mai mult contribuise la problemă.

        Demoralizat, dar încă nu gata de a pleca capul, ieși din baie.

        Inițial vru a evita contactul vizual cu femeia, însă imaginea ei înlăcrimată îl șocă. Nu știa ce să facă, cum să reacționeze. Se încruntă și o întrebă:

        —  Plângi?

        Făcu un pas spre ea.

        — Ești ok?

        Și încă unul.

        — Ce s-a întâmplat?

        Ea își ridică privirea spre el și aproape scuipă cuvintele, vizibil jenată.

        — Elijah, eu nu iau anticoncepționale. Îmi pare rău, dar...

        El stătu nemișcat, dar simți o săgeată a trecutului sfâșiindu-i inima.

       Se dumiri rapid și pleca în dormitor, întorcându-se cu o pastilă în mână.

         — Pilula de a doua zi, i-o trânti el în poală. Nu îți face griji.

        Începu să își adune hainele de pe covor. Se făcuse foarte târziu și probabil ar fi fost o idee bună să doarmă puțin înainte de a răsări soarele.

        Aceea a fost ultima dată când Elijah și Mary Anne au făcut sex.