Partea 4

Màu nền
Font chữ
Font size
Chiều cao dòng

   -Trebuie să mă întorc pe Str. Arțarului. Ceva foarte ciudat se întâmplă!
   -Nu-nu! Vei sta aici până te faci bine. Având în vedere că nu știm unde sunt părinții tăi, este evident că nu putem avea încredere în amintirile tale și nu înveți la această școală, vom da anunțuri cu tine în ziar.
         Nu mi-am făcut griji pentru anunțul în ziar. Nimeni nu are cum să vină după mine, mai ales pentru că acum sunt în trup de băiat. Că tot veni vorba de asta, nu m-am panicat prea tare când am aflat deoarece trebuie să fie vreo explicație logică pentru toate astea și chiar dacă nu e, o parte din creierul meu preferă să creadă că totul este doar un vis frumos, așa că nu voi pune prea multe întrebări, ci mă voi axa pe rezolvarea cazului. Și, bineînțeles, trebuie să încep prin a-l găsi pe Simon...sau, mai bine zis, Simona, dacă ne luăm după aceeași logică. O doamne! Și pe mine mă cheamă altfel. Dar cum? Hmm...e evident că nu mă poate chema Monic...sau da? Pentru moment mă cheamă Mon Dum. Ce nume... Trebuie să mă prefac întreg la minte, altfel nu mă lasă să plec:
   -Mă scuzați, doamnă? spun eu.
   -Da? Ce este? Ți-ai amintit ceva?
   -De fapt da. Mă numesc Mon Dum și locuiesc pe Str. Arțarului nr. 32.
   -Hmm, foarte bine atunci. În cazul ăsta, vei merge acasă imediat după ce se termină acestă zi de școală. Dar Lisa Thempelton și Jessica Willis te vor conduce până acasă, ca să ajungi în siguranță.
   -Deci așa le cheamă pe domnișoare. Încântat de cunoștință fetelor, dar care e care?
   -Eu sunt Lisa Thempelton, afirmă fata în hanorac gri.
   -Iar eu Jessica Willis, spune fata cu tricoul în dungi.
   -Deci, când vi se termină orele...zic eu.
   -Mai avem 3.
   -...după 3 ore pot merge acasă? întreb eu.
   -Da, dar numai însoțit de către ele, îmi completează asistenta medicală propoziția.
   -Bine. Dar în astea 3 ore unde voi sta?
   -Poți merge în clasa noastră, îmi propune Lisa.
   -Atunci e stabilit!
         Este planul perfect. După ce ajung din nou la locul unde am văzut acel monstru pot porni o investigație și o pot găsi pe Simona. Mă întreb cum se descurcă ea cu schimbarea. Dar mă mai întreb și de ce a existat această schimbare și, mai important, cum de am așa de multe zgârieturi și tăieturi pe corp? Arăt de parcă aș fi căzut de pe un munte direct într-o grădină de cactuși!
         Misterul ăsta se complică din ce în ce mai mult, iar eu tot nu am pus indiciile cap la cap. Deci, să văd ce am aflat până acum: am găsit un bilet de răscumpărare care a venit la pachet cu un trandafir roșu, o adresă, știu că infractorul are aliați, printre care un monstru fără gură care transformă fetele în băieți și invers și încă doi copii, știu că trandafirii provin din grădina soților Dish...dar încă nu știu de ce unul dintre aliații răpitorului, respectiv fata de la magazinul de piese auto, îi vindea. Totuși, încă nu e prea târziu. Încă mai pot rezolva acest caz, însă în momentul acesta trebuie să le joc jocul și să aștept până se termină orele. În clipa asta mă îndrept spre clasa lor:
   -Abia așteptăm să te prezentăm colegilor noștri! spune Lisa.
   -Prefer să nu...
   -De ce? întreabă Jessica.
   -Pentru că...arăt oribil.
   -Nu-ți face griji, vei vedea că lumii nu-i va păsa de cum arăți!
         Ei bine...nu a fost așa. Toți ceilalți copii m-au ocolit, dar măcar nu a trebuit să-mi bat capul cu ei. Am stat în bancă împreună cu Lisa fiindcă astăzi nu a venit colegul ei obișnuit de bancă. Profesorilor le-am explicat că nu sunt de la școala asta, iar, cât despre răni, le-am zis cel mai rațional lucru la care mă puteam gândi: că am fost bătut de niște liceeni care m-au lăsat în curtea acestei școli. Norocul meu a fost că m-au crezut și așa am ajuns la pauza dinaintea ultimei ore: geografie. Lisa repeta de zor uitându-se numai în atlas, așa că atunci când am vrut s-o întreb una-alta ea doar dădea din cap neatentă și spunea întruna: "Da, da...interesant."

         Nici Jessica nu era mai prejos, doar că ea citea, apoi se uita în sus și repeta întruna ce a citit mai înainte cu voce tare.

         În momentul acela mi-am dat seama de două posibile variante:

Bạn đang đọc truyện trên: Truyen2U.Pro